Istoria Sindipii filosofului

Ascultator, invatacelul se conformeaza interdictiei cu riscul de a starni mania parinteasca si nedumerirea curtenilor. Aici intervine "tiitoarea", cum zice cartea noastra populara, adica favorita dintre cele sapte sotii ale imparatului. in tentativa de a-l capacita sa vorbeasca, ea il ispiteste pe flacau la o partida de dragoste, ba chiar ii sugereaza suprimarea batranului, spre a domni apoi fericiti amandoi.

Pe tanar insa il indigneaza propunerea, determinandu-l sa incalce partial oprelistea astrologica in clipa in care o instiinteaza ca-i va da raspunsul peste 7 zile. Intriga distributiei naratiunilor de la aceasta confruntare necruAZtatoare demareaza. Simtindu-si capul in primejdie, "tiitoarea", aidoma nevestei biblice a lui Putifar, se preface a fi fost ea cea "rusinata" de poftele junelui si ii cere neintarziat capul, pretentie pe care este cat p-aci s-o obtina o data cu acceptarea de catre imparat a versiunii vinovatiei filiale.

in schimb, cei 7 (se observa revenirea numarului magic) sfetnici-filosofi nu se impaca cu o asemenea pripita si suspecta executie. Banuind reaua-credinta a femeii si temandu-se totodata ca imparatul sa nu-si abata mania asupra lor pentru ca nu i-au impiedicat greseala cumplita, ei hotarasc sa i se adreseze succesiv zi de zi spre a-i indeparta gandul osandei. O fac istorisindu-i fiecare cate o pilda sau doua (depinde de versiunea scrierii) menite sa dezvaluie resursele nesfarsite de viclenie ale femeilor, si implicit sa ruineze astfel audienta si influenta favoritei.

La randul ei, nici aceasta nu sta cu mainile in san, ci povesteste alte snoave destinate sa induca morala contrara po-trivit careia (in versiunea lui Sadoveanu) "cel mai prefacut si mai siret dobitoc al zidirii lui Dumnezeu tot filosoful ramane"... in plus, ea isi suplineste deficitul relativ de inventie (caci pildele sale sunt mai putine) punand la cale, spre a-i forta mana destinatarului, scene impreAZsionante de santaj, de pilda, tentativa de a-si da, public, foc.
Materia narativa se compune deci din competitia alternativa a acestor doua cicluri adversative care acapareaza rand pe rand, in senAZsuri contrare, optiunile influentabilului stapanitor.

insa, implinindu-se sorocul celor sapte zile, tanarul incepe sa vorbeasca spre marea bucuAZrie a tatalui sau si, desigur, spre spaima femeii care-si va vedea data in vileag initiativa vinovata. Totusi, confruntarea nu se incheie aici printr-un deznodamant abrupt, ci continua cu un alt "divan persian" (nu numai in volumul lui Sadoveanu ci si in stravechea carte populaAZra), iscat de asta data de stabilirea vinovatiei ipotetice in caz ca tanarul ar fi fost ucis.