Izvoarele dreptului administrativ

Izvoarele dreptului administrativ.Izvoarele materiale reprezintă condiţiile sociale care determină adoptarea unor norme juridice.Pentru ca o regulă de conduită să devină obligatorie pentru cei cărora li se adresează ,este nevoie ca acea regulă să capete o formă juridică,prin care voinţa guvernanţilor să devină voinţă de stat ,obligatorie pentru membrii societăţii ,pentru a putea să intervină în caz de nevoie forţa de constângere a statului.

Aici intervin izvoarele formale ale dreptului.Acestea reprezintă actele normative adoptate sau emise de autotităţile publice competente,acte ce contin norme juridice,reguli de conduită obligatorii,imperative.Într-o formulare succintă ,izvoarele formale reprezintă formele juridice de exprimare a voinţei guvernanţilor.

Trebuie făcută distincţie între izvorul de drept obiectiv şi izvorul de drept subiectiv.a)Izvorul de drept obiectiv este întotdeauna actul normativ care conţine norme juridice,precum şi alte surse recunoscute ca atare.b)Izvorul de drept subiectiv îl constituie orice act sai fapt juridic ,adică generator de drepturi şi obligaţii juridice,de exemplu,o autorizaţie de construcţie ,o diplomă de absolvire a unei forme de învăţământ ,un contract de vânzare-cumpărare,săvârşirea unei contravenţii etc.

Izvoarele dreptului administrativ
Doctrina juridică occidentală,în baza viziunilor metodologice eliberate de dogmatismul ideologic,a împărţit izvoarele dreptului administrativ în izvoare scrise (Constituţia,legile,regulamentele,ordonanţele ,tratatele etc.)şi izvoare nescrise (cutuma, jurisprudenţa, principiile generale şi chiar doctrina).Astfel prin izvor de drept se înţeleg procedurile prin care se elaborează regulile de drept.

Autoritatea publică elaborează prima categorie de izvoare ,pe care le finalizează în norme scrise ,de unde şi denumirea lor de izvoare scrise ,al căror prototip este legea.În cea de-a doua categorie elaborarea este mai nuanţată ,unele norme elaborate spontan ,fiind concretizate în reguli cutumiare ,în vreme ce alte norme sunt elaborate de instanţele judecătoreşti,formând regulile jurisprudenţiale.Îin doctrina franceză izvoarele de drept reprezintă procedurile prin care se elaborează regulile de drept.În stabilirea regulilor de drept tehnica juridică constă în elaborarea şi interpretarea acestor norme juridice.În cadrul tehnicii juridice distingem :tehnica legislativă şi tehnica interpretării.

Prin tehnica legislativă se stabilesc instituţiile juridice,condiţiile ,modalităţile şi ordinea elementelor lor componente ,precum si reglementarea activităţilor din cadrul Statului.Sarcina legiuitorului constă în cunoaşterea exactă a realităţilor sociale ,a principiilor juridice pentru a realize o adaptare justă între fenomenele sociale ,politice,economice etc. şi forma juridică în care reglementează aceste manifestări ale vieţii sociale.

După statuarea regulii de drept începe sarcina interpretului nevoit să rezolve problemele noi apărute in viaţa socială şi pe care legiuitorul nu le-a prevăzut.Astfel apare tehnica interpretării în care se cuprinde tehnica jurisprudenţială şi cea doctrinară.Cu alte cuvinte normele juridice sunt cuprinse în acte juridice ,care devin astfel izvoare formale ale dreptului.Spre deosebire de celelalte ramuri ale dreptului public care îşi au izvorul în lege,dreptul administrativ îşi are izvorul şi în alte forme de exprimare a normelor juridice.