Izvorul noptii

Idila ,,Izvorul noptii” de Lucian Blaga face parte din volumul de debut intitulat sugestiv ,,Poemele luminii”, din 1919.

Titlul poeziei sugereaza fascinatia ochilor negri ai iubitei, care sunt numiti printr-o metafora revelatorie, ,,izvorul noptii”, semnificand originea - ,,izvorul” – sentimentul de iubire, ce capata proportii cosmice, prin cuvantul ,,noapte”

Structura, semnificatii, limbaj artistic.Poezia este alcatuita dintr-o fraza ampla, care contine o afirmatie constatativa si admirativa pentru frumusetea ochilor iubitei si o propozitie dezvoltata, ca o concluzie emotionanta, inaltand dragostea la apogeu.

Poezia incepe printr-o invocatie cu incarcatura afectiva, sugerand admiratia poetului fata de fiinta draga. Vocativul ,,Frumoaso” ilustreaza, concis si sintetic, perfectiunea fizica a iubitei, insumand toate trasaturile fizice si morale ale fetei dragi. Cuvantul ,,ochii” se constituie in cuvant-cheie al poeziei si apare de trei ori, sugerand intensitatea sentimentului de admiratie si extazul poetic. Aceeasi semnificatie o au si metaforele ,,izvorul” si ,,o mare de-ntuneric”.