Jean-Jacques Rousseau

Adresat Republicii Geneveze, partea introductiva a discursului este o critica care analizand ideea sanselor naturale de nastere intr-un anumit spatiu social si politic, enumera trasaturile sublime ale unei veritabile democratii lipsite de inegalitati. Raportarea este continua la societatea geneveza de la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Idealul identitatii dintre interesele autoritatilor si poporului, care, prin convergenta, sa conduca la binele comun, idealul libertatii si egalitatii prin si in fata legii

(in masura sa justifice si sa sporeasca sentimentul patriotic, devotiunea fata de patrie si solidaritatea intercetateneasca), drepturile conferite de o legislatie corect stabilita prin mijlocirea magistratilor, acestea sunt cateva dintre premizele disiparii inegalitatilor si reconstruirii unei societati de egali. Chiar daca omul este ca natura fiinta cea mai avansata si mai atotcuprinzatoare in cunostintele sale, insesi cunostintele despre natura si fiinta umana ii par lui Rousseau a fi cele mai putin explorate de ganditori.

Evolutia si integrarea sociala nu-i mai permit omului sa vada practic inexistenta diferentelor fata de semeni (pentru ca in mod natural, in momentul nasterii fiziologice oamenii pleaca teoretic cu sanse egale).
In omul natural, filosoful sesiseaza 3 aspecte esentiale : aspectul fizic (organizarea si aspiratia de socializare a omului natural ca exponent suprem al lumii animale pentru subjugarea si imblanzirea unui mediu ostil), aspectul metafizic (diferenta fata de restul regnului animal nu e considerata a fi in mod necesar inteligenta,

cat calitatea omului de "agent liber" si perfectibilitatea intergeneratii - adica transmiterea cunostintelor si specializarea omului ca fiinta inteligenta, sociabila / sociala si capabila de munca), aspectul moral (simtul autoconservarii naste un egocentrism - egoism instictiv si inocent , iar mila fata de aproapele aflat in nevoie este un sentiment ce devanseaza ratiunea).Omul natural / primitiv este pur, bun si fericit, viata sa este echilibrata si integrata mediului natural, iar existenta sa aflata la treapta inferioara a socializarii.

Declarand drept firesc buna natura umana, Rousseau considera ca privarea omului de independenta sa naturala si trecerea la starea sociala a declansat prin cultura si socializare o exacerbare regresiva a egocentrismului prin interactiunea cu alte fiinte umane. Astfel, trecerea la faza institutionalizarii proprietatii a distrus bunatatea nativa a omului si a generat modelul impunerii fata de semeni prin forta si violenta. Institutia proprietatii, desi permite la dezvoltarea sociala si motiveaza progresul tehnologic, contribuie simultan la adancirea profunda a inegalitatilor.