Joc si joaca

Trimis la data: 2002-11-18
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 4
Nota: 9.89 / 10
Downloads: 5455
Autor: Minulescu Ciprian
Dimensiune: 8kb
Voturi: 481
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Jocul şi joaca sunt teme foarte des întâlnite în viaţa cotidiană, iar ele reflectă o anumită tendinţă a omului spre socializare. Jocul este ca generalitate mai strict, de aceea el prezintă reguli, unele trebuie respectate, iar altele sunt menite să fie încălcate. Astfel apare dorinţa oricărei fiinţe umane de a depăşi ceea ce este normal, de a depăşi pe alţii şi de a se depăşi pe sine, o tendinţă spre perfecţiune, ca ţel principal al vieţii. Mediocritatea este pentru cei slabi, de aceea omul a inventat competiţia ca modalitate de afirmare.
Joaca este o formă de manifestare întâlnită la copii, care încearcă să scape de rutină cu ajutorul imaginaţiei. Aceştia încalcă toate regulile impuse de raţiune, de natură, de tot ceea ce este realizabil, prin crearea unor personaje supranaturale pe care le comandă sau în locul cărora se pun chiar ei, impunând viziunea lor despre viaţă. Joaca se întâlneşte de cele mai multe ori în poezii cu conţinut destinat unei anumite categorii de vârstă: copilăria, dar şi în proza care vizează experienţele şi fazele formării caracterului unui personaj, de la vârstele cele mai fragede.

Ion Creangă a surprins în capodopera sa "Amintiri din copilărie", toate feţele personajului Nică, acel copil din Humuleşti, care da dovadă de inconştienţă şi naivitate puerilă, ca atunci când a furat pupăza din tei, crezând că va dormi mai mult dimineaţa.

Când s-a văzut încolţit, s-a dus cu pupăza în târg, s-o vândă. Încă odată dovada naivităţii, când moşul care părea interesat de cumpărarea pupezei, i-a cerut-o copilului "să o caute de ouă". Apare aici şi o relizare a situaţiei atunci când Nică află că moşul îl cunoştea pe tatăl său, ba chiar îl văzuse prin târg în ziua aceea.

"La cireşe" este o întâmplare haioasă, în care se observă cât de copil era fiul Smarandei, alergând-o pe mătuşa Mărioara prin toată grădina, nimicind cânepa de acolo. Nică a luat bătaie de la tatăl său pentru daunele provocate, dar nu a înţeles nimic din ce i s-a întâmplat, în afară de faptul că şi-a creat un reflex normal care-i spunea să nu repete fapta; ca dovadă, când a fost cazat la Irinuca, împreună cu prietenul său Dumitru a reuşit în foarte scurt timp să dărâme casa femeii, din plictiseală.

Frica intervine în comportarea copiilor, speriaţi şi aşa de modul ostil în care i-a primit şcoala, iar aceştia fug cu pluta pe Bistriţa, până în Borca la fratele lui Dumitru, Vasile. De acolo ei pleacă spre casă cu doi plăieşi călări, însă natura îi prinde din urmă şi îi pedepseşte, schimbând starea vremii brusc. Cei doi au conştientizat ce au făcut mai mult sau mai puţin, însă nu au fost foarte afectaţi de cele întâmplate:"Eu cu Dumitru însă o duceam într-un cântec, strângând viorele şi toporaşi de pe lângă plaiu, şi mergeam tot zburdând şi hârjonindu-ne, de parcă nu eram noi râioşii din Broşteni, care făcusem atâta bucurie la casa Irinucăi."

Romanul lui Ionel Teodoreanu, "La Medeleni", vine cu un alt tip de joacă, modern, mult mai ficţional, întâlnit la Dănuţ, singurul băiat al familiei Deleanu, care folosea imaginaţia când îşi închidea ochii pentru a se face pe sine eroul oricărei situaţii: "Închizând ochii, Dănuţ deschise turbinca lui Ivan...

...Dănuţ e paşă sau sultan: n-are a face! Capul e înfăşurat într-un turban de subt care răsar două musteţi ca două iatagane şi o păreche de ochi fioroşi...Doi colţi lungi ies prin gură rânjind. Colţii sunt împrumutaţi de la un strigoi!...

Sultanul Dănuţ era aşa de înspăimântător, încât Dănuţ deschise ochii şi se răsuci pe-o coastă(ceea ce ne spune că el nu dormea, pentru ca toate aceste să fi fost un vis, ci avea fantezii ce el însuşi, ca mare erou)...Din odaia fetiţelor s-auzea glasul Olguţei. Dănuţ închise ochii cu mânie!

...Sultanul stă pe un tron de aur. De-a dreapta şi de-a stânga, două arăpoaice, cu dinţi ca frişca pe crema de cafea, flutură mari evantalii colorate. La picioarele tronului se-nşiră mii de turbane aplecate până la pământ. Toţi se închină sultanului. Numai doi harapi goi, negri şi buzaţi, cu părul des şi creţ ca icrele negre, stau drepţi ş-aşteaptă cu mâna pe securi. Nimeni nu vorbeşte. Sultanul ridică un deget... Răsare un armăsar care tresaltă şi rânjeşte... Sultanul face un semn... Harapii înoadă cozile Monicăi de coada armăsarului... Monica muşcă dintr-o caisă. Nu-i pasă! Lasă că-i arată el sultanul!...O sută de mii de harapnice s-abat asupra calului...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.