Jocul - o experinta de cunoastere Dupa melci - Ion Barbu

Trimis la data: 2013-02-11
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 7.71 / 10
Downloads: 1
Autor: alex1082000
Dimensiune: 14kb
Voturi: 2
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Aceasta balada isi dezvaluie fondul tragic, derivat dintr-o experienta de cunoastere gratuita. Poezia prezinta o intamplare din viata unui copil si consecintele morale ale acesteia. Initierea in tainele universului este unul din laitmotivele liricii lui Barbu. Aici copilul-demiurg incearca sa descopere universul si aceasta cunoastere se intemeiaza pe cuvant. Rostirea prematura, fortarea nasterii melcului intru existenta va avea un deznodamant tragic.
Poezie structurata in forma baladesca, Dupa melci pune in scena o drama a cunoasterii, a initierii in tainele universului. E vorba de cunoasterea misterelor vietii si ale mortii de catre fiinta inocenta, ce asculta glasul lumii, incercand sa-i surprinda intelesurile adanci.
Firul epic al baladei este simplu. Amagit de atmosfera primavaratica a unei zile de Paresimi ( prima duminica din postul Pastelui ), un copil merge in padure unde gaseste un melc pe care il descanta ca sa iasa din cochilie la lumina calda a soarelui.

Este surprins insa de o vifornita dezlantuita din senin si este nevoit sa se intoarca acasa. Aici isi petrece noaptea ingrozit de urgia de afara, dar cu gandul la melcul iesit din cochilie. A doua zi, cand vremea se indreapta, fuge in padure si constata ca melcul inghetase. Il boceste, apoi il ia acasa si-l pune in pod, pentru a-i fi aproape.Desi prezinta o intamplare legata de universul copilariei, acest poem ludic depaseste semnificatiile aparente: este o poezie a dramei cunoasterii, a fortei demiurgice a cuvantului al carui efect nu mai poate fi oprit de nimic.

Poemul face parte din ciclul poemelor initiatice, in care procesele de cunoastere tind sa redobandeasca valoarea actelor primordiale, cand incantatiile magice aveau putere creatoare. Printr-o privire de ansamblu, se remarca mai multe secvente tematice in structura poeziei:
a)imaginea unei comuniati arhaice, in care copilul, prin tipologia celui ales, repeta procese de cunoastere fundamentale;
b)nivelul mitic, al realitatii primordiale, atemporale, in care se patrunde prin invocatie magica;

c)dezlantuirea puterilor primordiale, pe care, intr-o adevarata noapte valpurgica (Marin Mincu), ucenicul vrajitor nu le mai poate stapani;
d)esecul repetarii invocatiei magice pentru ameliorarea raului comis printr-un proces inadecvat de cunoastere.

Proiectia in spatiul magic este sustinuta prin forma baladesca a discursului poetic. Mai intai apare copilul nazdravan, aparent mai putin inzestrat de natura, care iese in lume: "Dintr-atatia frati mai mari:/ Unii morti,/ Altii plugari;/ Dintr-atatia frati mai mici:/ Prunci de treaba,/ Scunzi, peltici,/ Numai eu, rasad mai rau/ Dintr-atatia (prin ce har?)/ Ma brodisem sui, hoinar." Iesirea din rand, arata nevoia de compensare a fiintei, de implinire, prin cunoastere adanca, prin intrare in orizontul nevazut al lumii, in vremurile mitice, ale creatiei primordiale.

In momentul plecarii in padure, inaintea experientei cu melcul, copilul este un novice, un neinitiat, lipsit de capacitatea de intelegere profunda a lucrurilor: "Eram mult mai prost pe-atunci". Curios, ca orice copil, vrea sa vada cum iese melcul din cochilie, asa ca il descanta ca sa-l scoata de acolo. Descantecul are un efect neasteptat si de proportii emorme. Poetul plaseaza totul intr-o viziune fabuloasa a unei furtuni dezlantuite din senin. Prin actul magic al descantecului s-au descatusat fortele obscure ale naturii, puterile intunericului: capcauni, joimarite, muma padurii.

Speriat de umbrele serii si de vijelia care se pregatea, copilul lasa melcul si fuge acasa. Copilul joaca aici rolul unui ucenic vrajitor care dezlantuie fortele negative ale adancurilor, fara posibilitatea de a le mai opri. Cat timp tine furtuna, adapostit la caldura, in coliba lui, copilul se gandeste cu ingrijorare la melc. Dupa trecerea furtunii, copilul se intoarce in padure in cautarea melcului, dar il gaseste mort, deoarece, acesta, iesit din cochilie la auzul descantecului, este surprins de ger, de vremea aprig dezlantuita si degera.

Copilul constientizeaza consecintele nefaste ale cuvantului sau si plange melcul cu un bocet murmurat, corespondent tragic al descantecului de dinainte. Momentul de culminatie al poeziei este incantatia indurerata a copilului care regreta consecintele faptei sale: "- Melc, melc, ce-ai facut/ Din somn cum te-ai desfacut?/ Ai crezut in vorba mea/ Prefacuta... Ea glumea! ". Aceasta incantatie nu este altceva decat reactia unui suflet care traieste revelatia lumii si a puterii magice a cuvantului, forta lui demiurgica. In acest fel joaca lui nevinovata devine pentru el o experienta de cunoastere, o initiere in tainele ascunse ale cuvantului, ale universului.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.