Jocul ielelor - Camil Petrescu

Jocul ielelor

de C. Petrescu

Drama - specie a genului dramatic , in versuri sau in proza cu un
continut grav, serios,

uneori tragic, prezentat intr-o forma familiara, fara a exclude
elementele comice. Principala

componenta o reprezinta conflictul; exprima întreaga complexitate a
vietii reale; contine

diferite tipuri de personaje.

Tipuri de drama:

- D.p.d.v. tematic: sociala, istorica, de idei, psihologica;

- D.p.d.v. al curentului literar: romantica, realista, naturalista,
simbolista,

expresionista etc.

Jocul ielelor (1918) este o drama de idei, o "drama a absolutului". De
fapt, C. Petrescu disociaza drama absoluta de drama de idei.
Dramaturgul considera ca actiunea dramei absolute se desfasoara
exclusiv sub influenta unor acte de cunoastere, la nivelul
constiintei, iar evolutia dramatica se constituie din sirul
revelatiilor succesive in constiinta personajului principal;
imposibilitatea de a gasi certitudini provoaca drama.

Teatrul de idei înseamna, dupa C. Petrescu "punerea in dialog dramatic
a unor teorii filosofice de ultima ora".

"Jocul ielelor" prezinta trasaturile unei drame de idei:

- tema - drama autoiluzionarii;

- conflictul se declanseaza in constiinta personajului principal; se
naste dintr-o criza de

constiinta, din confruntarea lumii ideilor cu cea a realitatii
degradate moral;

- un nou tip de personaj - intelectualul care se raporteaza la absolut
,dar inadaptat in societatea

in care traieste - actiunea este redusa, confruntarile petrecându-se
in planul constiintei;

Tema dramei - drama intelectualului, care se raporteaza la absolut si
intra astfel in conflict cu sine si cu ceilalti.

Titlul piesei este o metafora pe care o "descifreaza" chiar
dramaturgul: "Jocul ielelor este jocul ideilor". Metafora sugereaza de
fapt, suprematia constiintei (a ideilor) asupra existentei."Jocul
ielelor" inseamna "o drama a iluzionarii". (EIena Zaharia-Filipos)

Piesa este structurata în trei acte, alcatuite din XII tablouri si din
scene. Este structurata pentru a putea fi reprezentata scenic;
dramaturgul intervine doar prin indicatiile scenice (didascalii).

In ceea ce priveste reperele temporale si spatiale, actiunea dramei se
petrece in preajma izbucnirii primului razboi mondial, in mai 1914 ,
la redactia unui ziar bucurestean, "Dreptatea sociala", organ al
partidului socialist.

Drama personajului central, Gelu Ruscanu, provine din conflictul
dintre conceptia sa despre dreptatea absoluta si ordinea concret -
istorica, ce nu corespunde imaginii teoretice.

Vindecat de o iubire esuata, Gelu Ruscanu se angajeaza intr-o noua
actiune a spiritului, dar acum in plan social, pentru apararea ideii
de dreptate absoluta. Personajul se afla in posesia unei scrisori a
fostei sale iubite Maria Sinesti, din care reiese ca ministrul
Justitiei a comis o crima pentru a-si însusi averea batrânei ucise.
Ruscanu traieste cu sentimentul complicitatii si, pentru a scapa de
acest sentiment apasator, hotaraste sa publice scrisoarea ce-1
incrimineaza pe ministrul Serban Saru-Sinesti.

Piesa începe cu momentul hotarârii lui Gelu de a publica scrisoarea in
ziarul "Dreptatea sociala", dar aceasta hotarâre este mereu amânata.
Amânarea devine astfel un pretext scenic (truc de retorica dramatica)
ce va dinamiza actiunea piesei (tot o scrisoare de amor, niciodata
publicata, constituie si intriga comediei lui I. L.Caragiale, "O
scrisoare pierduta").

Pe scena se perinda mai multe personaje, care vor sa-l convinga ,
fiecare aducând argumente

diferite, ca o asemenea campanie este periculoasa. Prima scena
importanta in acest sens o reprezinta întâlnirea dintre Ruscanu si
Irena, matusa care 1-a crescut. Femeia invoca imaginea lui Grigore
Ruscanu, tatal lui Gelu, fata de care are o datorie etica. Afla ca
Sinesti a facut un gest de generozitate sufleteasca fata de Grigore
Ruscanu, pe care 1-a acoperit financiar si moral atunci când acesta
delapidase o suma importanta de bani pierduta la carti.

In sufletul "pustiit" al eroului are loc o rasturnare a imaginii
tatalui; revoltat si "coplesit" are taria sa-si continue campania
împotriva lui Sinesti.

O alta confruntare importanta este aceea dintre Ruscanu si Praida, din
actul al treilea, doi prieteni cu conceptii filosofice diferite.
Pentru Gelu, dreptatea este absoluta, dar pentru Praida aceasta este
un factor istoric determinat de circumstantele istorice si
social-politice: "Criteriul dreptatii e totdeuna o cauza". Asadar in
conceptia lui Praida, ideea de drepatate trebuie coborâta din sfera
abstracta a teoriei si aplicata la necesitatea istorica, concreta.

O scena cheie a piesei este întâlnirea lui Gelu cu Saru-Sinesti din
actul al III-lea. Ministrul vine in redactia ziarului socialist si-l
ataca prin surprindere pe Ruscanu, invocând tocmai moralitatea pe care
redactorul o apara. Astfel, Gelu, care a trait in imoralitate chiar cu
sotia ministrului nu are acum deloc autoritatea sa dea lectii altora.
De asemenea, ii atrage atentia ca scrisoarea unei femei nevropate,
labile emotional nu poate constitui o proba juridica. Replicile
sarcastice ale lui Sinesti dezvaluie abilitatea personajului, care
conduce discutia pe terenul logicii. Este surprinzator faptul ca
Sinesti nu foloseste drept arma scrisoarea compromitatoare a tatalui
lui Gelu, care afla acum ca tatal sau s-a sinucis, nu a murit intr-un
accident. Nici macar vizita Mariei Sinesti nu schimba hotarârea
eroului. Femeia este acum pentru Gelu o straina, precum femeia
necunoscuta pe care a iubit-o tatal sau si din cauza careia s-a
sinucis. Personajul repeta destinul tatalui; retraind in constiinta
ultimele clipe ale vietii tatalui sau Gelu se sinucide. Pentru el
sinuciderea este un act lucid de constiinta; eroul lui C. Petrescu a
crezut ca intre o moarte obisnuita si sinucidere este chiar distanta
de la traire la constiinta. De fapt, eroul s-a sinucis nu pentru ca
partidul socialist i-a impus încetarea campaniei împotriva lui
Sinesti, ci pentru ca a descoperit identitatea tragica intre el si
tatal sau.

Gelu Ruscanu este caracterizat in mod direct in didascalii
(indicatiile scenice sunt ample, semn al implicarii nemijlocite a
dramaturgului in arta spectacolului): "Gelu e un barbat ca de 27-28 de
ani, de o frumusete mai curând feminina, cu un soi de melancolie in
privire..."; ".. .prins sub zodia umbrelor si a contrazicerilor".

Personajul se autocaracterizeaza: "Câta luciditate, atâta existenta si
deci, atâta drama".

Dramaturgul foloseste tehnica moderna a relativizarii perspectivelor
(a oglinzilor paralele), utilizata in caracterizarea indirecta.
Astfel, pentru Praida si Penciulescu Ruscanu este "omul care vede
idei", pentru Sinesti este un însetat de absolut: ".. .judeci pe toata
lumea dupa mentalitatea dumitale..."; "Cine e de vina ca iei fumurile
dumitale drept realiate".

Asadar, Gelu Ruscanu este tipul intelectualului lucid, orgolios, dar
inadaptat, care se defineste ca atare si prin relatiile cu celelalte
personaje. Desi prieten cu Praida, nu împartaseste aceeasi filosofie
cu el, adica o filosofie pragmatica. Pe Maria Sinesti a iubit-o
cândva, dar femeia nu a raspuns chemarii barbatului si acum a devenit
o straina.

Un tip uman opus lui Gelu este Sinesti, ministrul justitiei. Acesta
este inteligent si, in acelasi timp fara scrupule, necrutator, tipul
politicianului versat si orgolios. Sinesti e un luptator mai abil
decât Gelu Ruscanu, stie sa atace prin surprindere, sa-si domine
adversarul. Cei doi se confrunta direct in actul al III-lea, dar
rezultatul este nedecis, pentru ca oricât ar încerca temutul avocat sa
îndrepte discutia pe terenul strict al logicii, acesta se loveste de
firea fanatica, însetata de absolut, pe care tânarul redactor a
mostenit-o de la tatal sau.

Personajul are o relatie speciala cu imaginea tatalui sau. Rasturnarea
imaginii tatalui il copleseste, se simte lovit in zona cea pura a
fiintei lui. Atunci când Gelu afla ca tatal sau s-a sinucis, imaginea
parintelui reînvie in constiinta fiului, acum purificata, intensa. Cei
doi se regasesc definitiv in absolut, prin acelasi destin.

"Jocul ielelor" este o drama , prezentând toate trasaturile acestei
specii literare: actiune exterioara redusa, conflict interior,
personaje care se releva pe baza trairilor interioare.

Powered by [1]http://www.referat.ro/

cel mai complet site cu referate

References

1. http://www.referat.ro/