Jocurile Maitreyiei

Trimis la data: 2010-10-21
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 10
Nota: 9.02 / 10
Downloads: 0
Autor: Elisa Ducu
Dimensiune: 24kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
In genere, romanul traditional, social sau psihologic, este respins pentru vina de a restrange la anumite aspecte ale vietii, careia i-ar da si un inteles prea burghez: "Orice se intampla in viata poate constitui un roman - crede Mircea Eliade. Si in viata nu se intampla numai amoruri, casatorii sau adultere..." Sunt incriminate aici tocmai acele teme-cliseu care au facut (si mai fac) din roman un gen popular. In viata, continua Mircea Eliade "se intampla si ratari, entuziasme, filosofii, morti sufletesti, aventuri fantastice". Aceasta a doua serie este, cum se poate observa, mai "spirituala" decat prima. Mircea Eliade revendica pentru roman dreptul de a infatisa si altceva decat "fazele unui sentiment", si anume pe acela "ale unei inteligente".
"Nu inteleg - conchide el - de ce ar fi o carte in care se descrie o boala, o meserie oarecare sau o cocota - si n-ar fi tot atat de roman o carte in care s-ar descrie lupta unui om viu cu propriile ganduri sau viata unui om intre carti si vise". Prima tinta a acestei critici o constituie, asadar, limitarea psihologiei la sufletul comun si interior, cu excluderea unor zone esentiale ale constiintei. Nu e greu sa recunoastem in prejudecata combatuta de Mircea Eliade un fel de scorie a teoriilor despre roman, de ieri si de azi.

Nu are importanta acum justetea constatarii, referindu-ne la literatura romana, cat incercarea eseistului de a sugera necesitatea depasirii socialului si psihologicului in directia metafizicului. Metafizic, sau cu un termen folosit in alta ocazie, existential, ar fi romanul bazat pe "cunoasterea esentiala, reala, directa, care nu are nevoie de psihologie".

Mircea Eliade va respinge el, individualismul in numele unei noi conceptii a integrarii, si intelectualismul, in numele unei intelegeri mai cuprinzatoare a constiintei insesi, pe care n-o mai reduce la ratiunea carteziana ( impingand la limita o teza deja existenta la Camil Petrescu). Critica psihologismului este la Mircea Eliade o critica a romanului ionic. In "Jurnal", distanta in timp permite sa se vada mai bine acest fapt. Mircea Eliade vorbeste acolo de "deminitatea metafizica a naratiunii" pe care a ignorat-o la vremea lor "generatiile realiste, psihologizante".

Majoritatea romanelor lui Mircea Eliade din anii '30 sunt psihologice si ionice, dar conceptia pe care autorul incearca sa o impuna nu mai este ea, aceea ionica.Putini au utilizat atat de constiincios monologul interior in aceea epoca; si nimeni nu l-a respins teoretic cu atata inversunare, si dintr-un punct de vedere mai avansat. In locul analizei si al trairii, romanul preconizat de Mircea Eliade vrea sa instaleze "naratiunea" ca "forma readaptata a mitului si mitologiei la constiinta moderna".

Romanul metafizic sau existential, pe care Mircea Eliade il teoretizeaza impotriva acelui social-psihologic, trebuie privit deci in legatura cu redescoperirea acestei supraindividualitati mitice, in care "conditia umana" inlocuieste psihologismul si omul renaste din cenusa individualismului. Ionicul se vede depasit aici in sensul corinticului.

A nu fi trait, ci a trai; in explicarea acestei diferente Mircea Eliade incepe insa sa se desparta de Camil Petrescu. "Cred ca tot misterul rezida in aceasta coincidenta perfecta nu termenul exterior tie (care poate fi o intamplare sau o stare de suflet) si, in acelasi timp, o despartirea a lui, o eliberare de el". Despartirea interioritatii prin coincidenta ei cu exterioritatea este altceva decat individualismul, care in fond nega exterioritatea.

Camil Petrescu insusi descoperea in personalismul francez o solutie asemanatoare; fara sa fie constient de contradictia in care se pune, dar pe care Mircea Eliade o rezolva mergand mai departe in sensul reincluderii individului intr-o supraindividualitate. "Libertate inseamna, inainte de toate, - afirma el in acelasi loc - autonomie, certitudinea ca esti bine infipt in realitate, in viata, iar nu in spectre sau dogme; ca trairea ta, nemaifiind a individului din tine, a limitelor din tine este o actualizare libera a intregii tale vieti."

Notiunea de experienta, Mircea Eliade a analizat-o foarte bine in eseuri, dar, cand o ilustreaza in romane (cu exceptia lui "Maitreyi" si a "Sarpelui") nu mai descoperim aproape nimic din ceea ce ea presupune pe latura metafizica. Omul real, concret, nepsihologic, care face experiente fundamentale, e vizibil in aceste romane atat de vulgar erotice, din cauza ca ideea e inecata in intamplari nerelevante.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.