Johan Sebastian Bach

Johan Sebastian Bach s-a născut la Eisenach (Germania) în 1685 dintr-o familie de muzicieni profesionişti. Tatăl său, Johann Ambrosius Bach, era muzician de curte, având sarcina de a organiza activitatea muzicală cu caracter profan a oraşului, dar şi funcţia de organist al bisericii locale.

Johan Sebastian Bach - Mama sa, Elisabeth Lämmerhirt, a murit de timpuriu, urmată curând după aceea de tatăl său, când Johann Sebastian avea numai 9 ani. Rămas orfan, plecă la fratele său mai mare, Johann Christoph Bach, care era organist la Ohrdurf. Aici a început să execute primele motive muzicale la orgă, dovedind o înclinaţie deosebită pentru acest instrument. Dorinţa de a se perfecţiona l-a făcut să viziteze pe cei mai cunoscuţi organişti din acel timp, ca Georg Böhm, Dietrich Buxtehude şi Johann Adam Reinken. Johan Sebastian Bach

Johan Sebastian Bach - În 1703 obţine primul post de organist în orăşelul Arnstadt; datorită virtuozităţii lui deja evidente, a fost angajat într-o poziţie mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziţii ale lui Bach datează din această epocă, probabil şi celebra Toccata şi Fuga în Re minor.

În 1708, Bach obţine postul de organist de curte şi maestru de concerte la curtea ducelui de Weimar. În această funcţie avea obligaţia de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar şi compoziţii pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se de protecţia şi prietenia ducelui Johann Ernst, el însuşi compozitor.

Pasionat de arta contrapunctului, Bach a compus majoritatea repertoriului de fugi în timpul activităţii sale în Weimar. Din această perioadă datează celebra compoziţie Clavecinul bine temperat, care include 48 preludii şi fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră şi minoră, o lucrare monumentală nu numai prin folosirea magistrală a contrapunctului, dar şi pentru faptul de a fi explorat pentru prima dată întreaga gamă tonală şi multitudinea intervalelor muzicale.

Din cauza deteriorării raporturilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prinţului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp, compune cele 6 Concerte brandenburgice, precum şi Suitele pentru violoncel solo, Sonatele şi Partitele pentru vioară solo şi suitele orchestrale.
În 1723, Johann Sebastian Bach este numit Cantor şi director muzical la biserica St. Thomas din Lipsca.

Bach avea sarcina, pe de o parte, de a preda muzica elevilor de la şcoala de canto, pe de altă parte, să furnizeze compoziţii muzicale celor două biserici principale din Lipsca, compunând câte o cantată în fiecare săptămână, inspirate din lecturile biblice duminicale.

Pentru zilele festive, Bach a compus cantate şi oratorii de o deosebită frumuseţe, ca Pasiunea după Matei pentru Vinerea patimilor, Magnificat pentru Crăciun ş.a. Multe dintre operele acestei perioade sunt fructul colaborării cu Collegium Musicum din Lipsca sau reprezintă compoziţii aşa zise erudite, ca cele patru volume de exerciţii pentru clavecin, partitele pentru pian, Variaţiunile Goldberg, Arta Fugii, Concertul italian ş.a.