La tiganci - argumentare nuvela fantastica

Trimis la data: 2007-07-11 Materia: Romana Nivel: Liceu Pagini: 3 Nota: / 10 Downloads: 13
Autor: Sergiu Davidescu Dimensiune: 10kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
În „Dicţionar de idei literare”, Adrian Marino afirmă: „Pentru ca fantasticul să-şi impună regimul este nevoie de o adevărată fisură a oridinii existente, de o irupţie directă, brutală şi invincibilă a misterului în cadrul mecanismelor şi previziunilor cotidiene ale vieţii; invazia sacrului în teritoriul ordinii laice, profane asupra naturalului în mijlocul naturalului; a faptului inadmisibil, absurd, imposibil, monstruos, în plin determinism comod şi previzibil.

Întâlnit încă din secolul trecut (în proza eminesciană şi în unele nuvele ale lui Caragiale), proza fantastică îşi are în Mircea Eliade pe cel mai important scriitor din proza românească modernă. Temele şi motivele principale au ca punct de plecare miturile, relatia dintre sacru şi profan, ieşirea din timp, geografia sacră, misterul şi magia.
Nuvela „La ţigănci” de Mircea Eliade datează din timpul când Eliade se afla la Paris(1959) şi a foat publicată într-un volum cu acelaşi titlu în anul 1969. Ea marchează începutul unei noi etape în creaţia literară a lui M. Eliade, în descendenţa fantasticului filozofico-mitic eminescian.

Tema nuvelei se precizează pornind chiar de la titlu. Întâmplările redau tema ieşirii din timpul istoric, linear, ireversibil şi a trecerii în timpul mitic, repetitiv. Ca teme secundare apar erosul, moartea, memoria, uitarea, frica. Ca motive apar: căldura, timpul, călătoria, umbra, grădina, cartea, cifra 3, cifra 7, dansul, bătrâna, birjarul, draperia, cafeaua, visul, labirintul, crinul.
Discursul epic se deschide în stilul prozei tradiţionaliste, printr-o naraţiune realistă. Aici se fixează reperele spaţio-temporale şi se introduc unele personaje, inclusiv protagonistul.

Lumea descrisă este Bucureştiul interbelic sub caniculă. Acest cadrul spaţial nu pare să prevestească nimic deosebit. Această realitate este dublată însă de un plan secund, astfel că o serie de imagini şi cuvinte primesc caracter premonitoriu: căldura, discuţia despre misteriosul colonel Lawrance al Arabiei, discuţia cu taxatorul, amintirea că şi-a uitat partiturile, etc.
Acest incipit realist poate da cititorului sentimentul unei lumi obişnuite, stabile.
În arşiţa zilei apare apoi grădina ţigăncilor ca o oază ispititoare într-o lume contopită de căldură. Căldura devine resortul acţiunii următoare, iar casa ţigăncilor cu dubla ei semnificaţie apare ca un spaţiu în care se poate întâmpla un miracol. La aceasta se adaugă pierderea partiturilor, astfel că cele două elemente determină toată aventura ciudată a eroului. Treptat, Gavrilescu e cuprins de o amnezie bizară căreia caută să-i facă faţă.

Efortul memoriei îi deschide o breşă temporală spre trecutul de la Charlottenburg „Dar se simţea obosit, istovit şi se lăsă să cadă pe bancă în plin soare...’Un mic efort, Gavrilescule, un mic efort de memorie. Undeva pe o bancă, fără un ban în buzunar’”. Din momentul când coboară din tramvai, totul se petrece în contratimp, fapt sugerat de exclamaţia lui Gavrilescu: „prea târziu”.

Intrarea lui Gavrilescu în spaţiul grădinii reprezintă o ieşire din profan şi o pătrundere în sacru. Trecerea este mediată de una dintre ţigănci pentru că Gavrilescu nu este un iniţiat, nu cunoaşte calea prin care un om poate pătrunde în mister. Locul în care ajunge Gavrilescu arată, de la început, câteva semne ciudate. Mai întâi, intră într-o odaie cu lumină scăzută, filtrată în albastru şi verde prin ferestre. Atmosfera se încarcp treptat de ciudăţenii, locul pare situat într-o altă durată temporală faţă de timpul oraşului, lucru sugerat de bătrâna care îi iese înainte: „Nu e grabă, spuse bătrâna, avem timp, nu e nici trei.”. Cifra simbolizează un moment de perfecţiune a timpului sau un alt fel de timp, nemăsurat de acele ceasornicului. „Atunci să ştii că iar a stat ceasul, şopti bătrâna, căzând din nou pe gânduri.”.

Aşadar, în acest spaţiu, ceasornicul nu mai reprezintă un instrument capabil să arate cum trece timpul.
Bordeiul în care este dus mai întâi Gavrilescu, după c a plătit un fel de „vamă”, poate simboliza în sens arhaic un loc în care se desfăşoară iniţierea. Ajuns aici, Gavrilescu uită existenţa din afară, dar intră într-o stare în care, deodată, amintirile devin foarte vii, deschizându-i privirea către trecut. Memoria vie îi dă posibilitatea să se întoarcă în vremea tinereţii, rămasă pentru el ca o lume fericită graţie întâlnirii cu Hildegard: „...în acea clipă se simţi deodată fericit, parcă ar fi fost din nou tânăr, şi toată lumea ar fi fost a lui, şi Hildegard ar fi fost a lui...”

După 20 de ani de rătăcire, graţie memoriei, îşi poate reface destinul alături de Hildegard. Este interesant că schimbarea destinului în tinereţe şi revenirea la acel destin stă sub semnul unei călduri ciudate, simbolizând combustia care marchează orice modificare profundă a lucrurilor.
În bordei, Gavrilescu participă la un ritual magic, cu sens iniţiatic, sub forma unui joc de ghicit ţiganca din grupul a trei fete tinere care ar putea simboliza ursitoarele sau parcele. Ratează proba, rămânând un neştiutor după cum se justifică: „...nu înţeleg ce vreţi să spuneţi.”.Ratând această iniţiere, Gavrilescu este condamnat să rătăcească în spaţiul labirintic al bordeiului, rătăcire echivalentă cu viaţa sa ratată de până atunci.

Un lucru sugestiv e reprezentat în poveste de setea care îl stăpâneşte pe Gavrilescu. El nici nu ţine seama de sfatul de a nu bea prea multă cafea, iar apoi îşi potoleşte setea cu apă. Setea lui Gavrilescu poate simboliza suferinţa ce defineşte condiţia umană. Potolindu-şi setea, Gavrilescu depăşeşte această condiţie, nu întâmplător momentul este legat de ajungerea într-un alt spaţiu. Experienţa sa poate însemna o alunecare în moarte, fapt sugerat prin draperia care îl înfăşoară ca un giulgiu.
Continuând pe acest fir, cafeaua simbolizează „apa moartă”, motiv prezent şi în basmele populare şi se leagă de somnul în care cade Gavrilescu după ce este învârtit în hora fetelor. A nu dormi înseamnă a rămâne treaz în lumea spiritelor. Gavrilescu nu are această putere, astfel că somnul său simbolizează ignoranţa sau chiar moartea.

După ce iese de la ţigănci, starea lui de confuzie devine tot mai presantă, culminând cu momentul când află că însăşi Elsa a plecat demult în Germania, crezându-l mort. Concluzia lui Gavrilescu mărturiseşte sentimentul său de derută: „...se petrec lucruri ciudate în ţara asta...”. Revenit la ţigănci, Gavrilescu este recunoscut, evenimentele se reiau, iar apoi o găseşte în a şaptea cameră pe Hildegard. Călătoreşte cu ea în luntrea lui haron spre misteriosul loc „La pădure”.
Această ultimă călătorie poate însemna o iniţiere în moarte, începe cu abandonarea stării de veghe şi continuă cu intrarea într-o stare de visare ca într-un preludiu al morţii. Acesta e un moment de refacere a unui cuplu ratat care îşi împlineşte destinul abia acum, după moarte.

Perspectiva narativă se bazează pe naraţiunea la pers a IIIa care sporeşte ambiguitatea întâmplărilor. Unghiul obiectiv, impersonal al naratorului nu rămâne constant, ci se contaminează pe alocuri cu unghiul personajului de la care preia o anumită stare de surprindere şi de teamă. Se observă că prin prezenţa secvenţelor dialogate, scriitorul dă prioritate personajelor conturate prin intermediul vorbirii directe.

În expresie gramaticală, titlul este un indice de spaţiu, destul de inexpresiv la prima vedere. Pus în relaţie cu povestea, se deschid o serie de conotaţii ale titlului. În primul rând, are un sens din perspectivă profană, sugerat la început, unde oamenii vorbesc de casa ţigăncilor ca despre un loc al plăcerilor. În context, cuvântul „bordei” atrage cuvântul „bordel” cu toate semnificaţiile sale. Din perspectivă sacră, denumeşte un spaţiu al hierofaniei deoarece reprezintă o lume diferită de cea reală, a iniţierii şi a iniţiaţilor.
Nuvela este realizată prin tehnica epicului dublu. Naraţiunea este realizată prin înlănţuirea celor opt episoade, care ar marca un număr simetric de intrări şi ieşiri sau de treceri ale personajului de la o existenţă la alta, din planul real în planul ireal. Astfel că episodul 1 reprezintă planul real; episoadele

Stiri
  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.