La tiganci de Mircea Eliade

Trimis la data: 2003-03-15
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 2
Nota: 8.21 / 10
Downloads: 19
Autor: Beatrice Serban
Dimensiune: 7kb
Voturi: 620
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Spirit enciclopedic, face parte din familia spirituala a lui Dimitrie Cantemir, Eliade Radulescu, Hasdeu, Nicolae Iorga, erudit care se încadrează in galeria marilor fondatori ai umanismului universal. Are vocaţie pentru construcţii monumentale la fel ca Hasdeu, Iorga, Balzac iar Eugen Limion il considera o figura de prim ordin in ştiinţa miturilor si istoria religiilor.
Este seful generaţiei anilor 1930, evocat de Mihail Sebastian in volumul “Jurnal” si face parte din gruparea Criterion alături de Contantin Noica, Emil Cioran, Petru Tutea, Mircea Vulcărescu. Va fi profesor la catedra Nae Ionescu la facultatea de Litere si Filologie a Universitatii din Bucuresti iar după război se stabileşte la Paris iar mai târziu la Universitatea din Chicago.

Opera ştiinţifica si filosofica are prin conţinutul său doua preocupări fundamentale: studiul mitului si istoria religiilor.
a) Pentru Mircea Eliade mitul este o povestire, o istorie sacra intr-un timp al fabulelor al începuturilor vorbindu-se despre un timp mitic.

b) Cartea lui fundamentala conceputa in trei volume “Istoria credinţelor şi a ideilor religioase” a cărui idee centrală este unitatea profundă şi indivizibilă a spiritului uman dincolo de timp si spaţiu. Cartea manifesta un spirit de sistematizare greu de egalat si a pătruns in bibliografia fundamentală a umanismului universal determinând constituirea catedrei Mircea Eliade, la Universitatea din Chicago.

Conceputa la Paris in 1859, nuvela intitulata “La ţigănci” se încadrează in suita literaturii fantastice care continua tradiţia unui fantastic romanesc regăsit in basme: proza eminesciana (“Sărmanul Dionis”) şi in povestirile lui Caragiale (“La hanul lui Monjoala”).

Nuvela lui Eliade aduce in discuţie mitul ieşirii din timp, mitul labirintului şi al camuflării sacrului in profan. Opera stabileşte firul epic in Bucureşti in perioada interbelica când un modest profesor de pian, Găvrilescu se întoarce de la lecţia predata Otiliei, nepoata doamnei Voitirovici.

Se urcă în tramvai, ascultă conversaţia calatorilor intrigaţi de misterul pe care spaţiul cunoscut in Bucureşti prin numele la ţigănci transmite atracţia inexplicabilă şi ambiguitatea pe care această zonă o trezeşte. Gavrilescu işi aminteşte ca a uitat partiturile la eleva sa şi coboară din tramvai pentru a se întoarce.

Căldura este tot mai mare, nu întâmplător ca şi in schiţele lui Caragiale . Mintea este leneşă, omul moleşit şi obosit şi o întreagă încetineală se înfiltrează în fiinţa omeneasca rupându-i ritmul firesc de viata. Uimit, simţind nefirescul, eroul exclamă: “Găvrilescule, atenţie, parcă ai început să îmbătrâneşti, te ramoleşti, iţi pierzi memoria…”

Ca hipnotizat, atras inexplicabil, eroul se trezeşte în zonă atât de atrăgătoare, intr-un spaţiu umbros şi răcoros unde începe, de fapt, o experienţa unica: moartea clinică a eroului. Este întâmpinat de o bătrână care îi cere 300 de lei, prezenţa ce poate fi interpretată cu a cerberului care preia lumea morţilor.

Apar apoi trei fete frumoase, numărul lor fiind cifra fatidica fundamentala a universului, cifra pe care se construiesc şi basmele. Este vorba de o evreică, o grecoaică, şi o ţigancă origine deloc întâmplătoare, ele reprezentând civilizaţii străvechi, semnificative în evoluţia omenirii, încărcate de mister şi de urme încă neexplicate.

Începe o suita de ritualuri de probe iniţiatice intr-un spaţiu ce cuprinde multe oglinzi, paravane, fotolii, draperii pentru a reface o cale a labirintului căci printre obiecte el trebuie să găsească calea. Intr-un amestec de umbra şi lumină, cele trei fete ursitoare îl prind intr-o horă imaginând un joc in care ţiganca trebuie descoperită, probă pe care eroul nu o trece probabil pentru că nu venise încă momentul, nu era pregătit pentru plecarea definitivă.

Se trezeşte învăluit intr-o draperie asemenea unui giulgiu, simbol al morţii, fiind îmbrăcat cu nişte haine necunoscute: cu tunica şi nişte salvări de mătase galbenă. Sugestia unui plan al morţii este transmisă prin câteva replici ale eroului :”era o nefirească răcoare” , “domina un sentiment de intensă tristeţe” , “vocile fetelor veneau de foarte departe” , “se văzu gol, mai slab cu pântecul umflat, cu oasele ieşite prin piele... încerca să ţipe dar gâtlejul îi era uscat, lemnos şi sunetele păreau înecate în pâsle”.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.