Lasa-ti lumea - Mihai Eminescu

Ca in majoritatea poeziilor erotice Eminesciene, si aici tema iubirii apare asociata cu aceea a naturii, aceasta din urma fiind cadrul protector in care se desfasoara ritualul erotic.Reprezint ca de obicei in ipoteza cadrului, natura personificata ofera perechii de indragostiti intimitatea necesara pentru a-si traii in chipul cel mai fericit povestea de iubire. Lacul, luna, stelele, buciumul, motivele frecvente in poezia eminesciana, apar si atunci pentru a intregi cadrul natural, mirific ce da un farmec cu totul aparte liricii de dragoste a poetului.

Poezia este alcatuita din 13 catrene in care cele 2 planuri natural si uman, corespunzand temelor, deja mentionate, se imbina armonios.
Poezia debuteaza cu indemnul pe care eul liric il adreseaza iubitei sale de a renunta la orice la orice in legatura cu lumea pe careia ii apartine si a-l urma pe cararile intortochiate ale padurii pt a traii impreuna o poveste fascinanta de iubire. Intalnirea are loc la lasarea noptii si frumusetea peisajului luminat de scanteierea vrajita a stelelor alterneaza cu aceea a iubitei careia autorul ii face in poezie un portret liric, fara prea multe detalii, insa foarte sugestiv.

"Epitetul frumos" folosit in portretizarea fiintei iubite este unul comun care apare in mai multe strofe, cu referire la patul si chipul fetei.Tot cu referire la fata intalnim in strofa a XII-a metafora chip de inger , si ea frecvent utilizata de poet.In ceea ce priveste cadrul natural imaginatiei predomintante care il alcatuiesc sunt cele vizuale. stfel intalnim "Carari de cotituri" , "Rariste de fag" si asa mai departe.... In poezie exista insa si cateva imagini auditive "glasul vechiilor paduri" , " tanguiosul bucium suna" si chiar si una olfactiva : - e-un miros de tei in cranguri.

In strofele XII, XIII, IX, X. lacul din cadru , stimulat de lumina magica a lunii se contamineaza se el de erotismul general si devine visator si nelinistit, resimtindusi singuratatea asemenea unei fintii indragostite.Fata si lacul personificat isi restrang frumusetea unul in celalalt intr-o imagine mirifica. Procedeul prin care lacul este imaginat ca o fiinta indragostita se numeste crotomorfism.

In strofa a XI-a reflectarea stelelor de pe bolta celesta in undele lacului ofera privirilor celor doi indragostiti spectacolul suplim al cerului coborat pe pamant.Coplesiti de mirosul imbatator al florilor de tei intro solutidine totala, vrajiti de stralucirea undelor lacului luminat de razele lunii, cei doi indragostiti , contofipi prin imbratisare intro singura fiinta, refac, prin iubire, perechea primordiala adamica.

In prima strofa, poetul exprima sentimentele sale directe, si indeamna pe acea persoana sa vina la el. Sa uite tot ce nu este legat de el si sa devina.una.cu.dansul.In cea de a 2 a strofa, poetul isi aprofundeaza ideea de a hoinari impreuna fara a mai baga de seama altceva inafara de natura, si de vechea padure.