Lectia - Unitate didactica fundamentala

Referat despre Lectia - Unitate didactica fundamentala
Definirea lecţiei trebuie să fie multicriterială, în funcţie de componentele mari ale didacticii care se reflectă şi sunt recuperate la nivelul micro-acţiunilor educaţionale. Ca într-un cristal, se vor reflecta, la nivelul acestei secvenţe, totalitatea caracteristicilor care definesc didactica, respectiv modul de a reprezenta şi a concepe (pedagogic, dar şi ideologic, politic) educaţia la un moment dat. I. Cerghit (1983) remarcă o anumită dificultate semantică a termenului, în sensul că aceasta este definită ca formă a procesului de învăţământ („formă de bază”, „formă principală”, „formă fundamentală”, „formă centrală” etc.), dar nu e definită totdeauna şi ca unitate didactică funcţională, centrată pe obiective şi implicând conţinuturi didactice şi strategii de desfăşurare şi evaluare bine determinate. Lecţia, precizează I. Cerghit, este o „entitate de învăţământ, care este ceva mai mult decât o formă sau un cadru de organizare a instrucţiei, căci presupune mecanisme şi legităţi de structurare şi funcţionare ce trebuie bine cunoscute”.

I. Cerghit propune un model tridimensional al variabilelor lecţiei, identificând dimensiunea funcţională (orice lecţie presupune un scop şi obiective bine determinate), dimensiunea structurală (orice lecţie angajează resurse umane, materiale şi de conţinut, presupune selectarea unor metode şi mijloace de învăţământ, se realizează într-un timp determinat şi într-un mediu pedagogic) şi dimensiunea operaţională (vizează desfăşurarea lecţiei cu strategii şi procese specifice şi evaluarea cu funcţie de optimizare).

Mariana Momanu încearcă să evidenţieze o serie de avantaje ale acestei forme de organizare a instruirii: este o formă mai comodă de organizare şi desfăşurare ale activităţii pentru profesor (beneficiază de un suport teoretic mai consistent decât alte modalităţi de organizare a activităţii didactice, poate fi condusă cu mai multă siguranţă chiar de către profesorii cu mai puţină experienţă, dispune de instrumente de evaluare verificate, mai sigure şi mai eficiente), comportă economicitate, programele şcolare foarte încărcate impunând desfăşurarea activităţii sub formă de lecţii, care imprimă instruirii un ritm alert şi susţinut şi permit profesorilor şi elevilor să parcurgă programa şcolară.

Se impune spargerea monotoniei lecţiei, prin proiectarea şi desfăşurarea creativă ale lecţiei. De asemenea, conferă sistematicitate şi continuitate procesului de instruire şi impune o modernizare dinlăuntru, din cauza „păcatului originar” de a fi predispusă la canonizare, atât la nivelul obiectivelor şi al conţinuturilor, prin deschidere către experienţa de viaţă a elevului, cât şi la nivelul metodelor şi al mijloacelor de învăţământ, devenind mai activă, implicându-l pe elev ca subiect al procesului de formare.

Lecţia, ca entitate didactică de bază, presupune o punere în act a unor evenimente sau situaţii didactice, ce intercorelează şi se potenţează reciproc. Derularea evenimentelor poate respecta o anumită ordine, care, dacă situaţia o impune, se poate reformula.

Gagné şi Briggs scot în evidenţă următoarele „momente”: captarea atenţiei elevilor prin stârnirea intereselor acestora, informarea cu privire la obiectivele de atins, reactualizarea şi performarea unor capacităţi formate anterior, prezentarea elementelor de conţinut specifice, dirijarea învăţării, obţinerea performanţei, asigurarea feedback-ului, evaluarea performanţelor obţinute şi consolidarea retenţiei şi a capacităţii de transfer.

Principalele categorii de lecţii sunt: lecţia mixtă, lecţia de comunicare/însuşire de noi cunoştinţe, lecţia de formare de priceperi şi deprinderi, lecţia de fixare şi sistematizare, lecţia de verificare şi apreciere ale rezultatelor şcolare. Lecţia mixtă vizează realizarea, în măsură aproximativ egală, a mai multor scopuri sau sarcini didactice: comunicare, sistematizare, fixare, verificare. Este tipul de lecţie cel mai frecvent întâlnit în practica educativă, îndeosebi la clasele mici, datorită diversităţii activităţilor implicate şi sarcinilor multiple pe care le joacă.

Lecţia de comunicare/însuşire de noi cunoştinţe are un obiectiv didactic fundamental: însuşirea de cunoştinţe (şi, pe baza acestora, dezvoltarea unor capacităţi şi atitudini intelectuale), dar prezintă o structură mixtă, îndeosebi la clasele mici. Când obiectivul didactic fundamental al lecţiei îl constituie însuşirea unor cunoştinţe noi, celelalte etape corespunzătoare tipului mixt sunt prezente, dar au o pondere mult mai mică; ponderea celorlalte etape este determinată, în principal, de vârsta elevilor: la clasele mari, lecţia de comunicare tinde chiar către o structură monostadială. Variante pentru acest tip de lecţie sunt lecţia introductivă, lecţia seminar, lecţia prelegere sau lecţia programată.

Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi se particularizează în funcţie de domeniile de activitate pe care le vizează – desen, muzică, educaţie fizică, gramatică etc. Lecţia de fixare şi sistematizare vizează, în principal, consolidarea cunoştinţelor însuşite, dar şi aprofundarea lor şi completarea unor lacune. Se realizează prin recapitulare, ceea ce nu înseamnă reluarea într-o formă identică a unităţilor de conţinut însuşite anterior; condiţia de bază a eficientizării acestui tip de lecţie o constituie redimensionarea conţinuturilor în jurul unor idei cu valoare cognitivă relevantă, astfel încât elevii să fie capabili de conexiuni care să permită explicaţii din ce în ce mai complete şi de aplicaţii optime şi operative în contexte din ce în ce mai largi ale cunoaşterii.

Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare urmăreşte, în principal, constatarea nivelului de pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea cunoştinţelor în noi cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante asupra viitoarelor trasee de învăţare. Cum este firesc, tipologia lecţiei rămâne permisivă la noi ipostaze şi asocieri, practica educativă însăşi poate sugera sau induce noi modalităţi de structurare a evenimentelor, de prefigurare a priorităţilor unei lecţii.