Lemnul - miracolul vegetal

Răspândirea pădurilor pe glob
- după ultimele date comunicate de F.A.O. ( Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură ), pădurile ocupă 4285 milioane hectare, deci circa 1/3 din suprafaţa globului. Doar aproximativ 51% din această suprafaţă este luată în exploatare, 49% reprezentând încă zone neatinse de om, cum ar fi imensele rezervoare de “ aur verde “ siberiene, braziliene şi central africane. Din totalul suprafeţei împădurite, 3069 milioane hectare revin pădurilor de foioase, iar 1216 milioane hectare celor de conifere.

În vederea realizării unei unităţi taxonomice, organele F.A.O. au împărţit pădurile globului în 6 grupe principale după cum urmează :
- păduri de răşinoase din zona climatului rece ;
- păduri de amestec de răşinoase şi foioase din zona climatului temperat ;
- păduri umede din zona climatului temperat cald ;
- păduri xerofile ( rezistente la uscăciune ) din zona climatului temperat cald ;
- păduri de tip mediteranean ;
- păduri tropicale ;

Pădurile de răşinoase, numite şi păduri cu frunze aciculare, sunt răspândite sub forma unui brâu aproape neîntrerupt între paralelele 500 şi 700 ale emisferei boreale. Ţinutul cel mai bogat în astfel de păduri îl reprezintă taigaua siberiană ( 5000 km lungime şi 1000 km lăţime ).
Pădurile de conifere din America de Nord şi din estul Asiei au un număr mai ridicat de specii decât cele din Europa. În pădurile europene domină patru specii: molidul ( Picea excelsa ), pinul ( Pinus sylvestris), bradul (Abies alba) şi laricele european (Larix decidua ).În cele siberiene se adaugă pinul siberian, în cele americane apare pinul strob, tsuga, ienupărul american, bradul balsaminifer, tuia americană, şi chiparosul american.

Pădurile de foioase şi răşinoase din zona climatului temperat sunt situate aproape în exclusivitate în emisfera nordică, între 300- 400 latitudine. Ele sunt formate de obicei din amestecuri de specii de conifere cu specii de foioase : stejar ( Quercus ), fag ( Fagus ), mesteacăn ( Betula ), plopi ( Populus ), paltin (Acer ), carpen ( Carpinus ), frasin ( Fraxinus ).

Pădurile umede din zona climatului temperat cald fac tranziţia de la pădurile de foioase din zonele temperate la cele tropicale, şi sunt compuse din amestecuri de răşinoase şi foioase.În America de Sud caracteristice sunt pădurile de Araucaria ( formate din pin de parana, pin de Brazilia sau pin de Chile ).În subarboretul lor întâlnim laurul paraguayan din frunzale căruia se prepară mathe – un ceai tradiţional. În America de nord şi mai ales în sud-estul S.U.A. se întâlnesc multe specii de pin, arbori mamuţi ( Sequoia şi Sequoia-dendron ), care ating 140 de ,etri înălţime, tsuga, duglasul, etc. În Asia estică se găsesc specii cu frunze persistente, specii de bambus şi un relict terţiar, Gingko biloba.

Pădurile xerofile care fac trecerea de la zona forestieră de vegetaţie la cea de stepă sunt mai puţin extinse şi au mai mică importanţă economică. În schimb, pădurile de tip mediteranean ocupă largi suprafeţe nu numai în perimetrul Mării Mediterane, dar şi în Africa de Sud, America ( Chile şi vestul Californiei ), ca şi în Australia prezentând specii şi genuri caracteristice, unele dintre ele cu valoare economică. Printre acestea amintim : stejarul de plută, pinul,măslinul, migdalul. În Australia un gen caracteristic este eucaliptul.

Cea mai importantă şi cea mai răspândită este însă grupa pădurilor tropicale, situată între cele două tropice şi care acoperă jumătate din suprafaţa fondului forestier mondial.Ele se împart în şase categorii :
- păduri umede şi veşnic verzi ;
- păduri umede cu frunze căzătoare ;
- păduri de mangrove ;
- păduri de bambus ;
- păduri de conifere ;

Pădurile umede şi veşnic verzi reprezintă tipul de vegetaţie cel mai vechi, mai luxuriant şi mai complex de pe glob. Formate dintr-un număr mare de specii, aproximativ 2700, concentrate pe spaţii mici, aceste păduri se caracterizează prin : înălţimea mare a arborilor, lipsiţi de inele anuale ; structura etajată a arboretelor ; numărul mare de plante epifite care trăiesc aninate de tulpinile arborilor şi de ramurile lor de unde lasă să atârne numeroase rădăcini aeriene.