Lentoarea - Milan Kundera

Trimis la data: 2008-02-05
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 7.32 / 10
Downloads: 370
Autor: Dobrica Mariana
Dimensiune: 7kb
Voturi: 14
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Într-o maniera inconfundabilă, amestecând râsul cu plânsul, grotescul cu sentimetalismul, incultura cu referinţe culturale celebre, eroii lui Kundera sunt atât de verosimili ca viaţa însăşi. Autorul are curajul sa spuna pe sleau, sa vorbeasca deschis despre tabuuri, despre fata noastra ascunsa, despre gandurile noastre intime si impudice, despre inchisorile noastre interioare.
. Imaginile pe care le cultivăm, pozele noastre sunt atât de ridicole, dacă reuşim să le privim cu imparţialitate. Nu contează, pare a spune autorul, ce gândim noi despre noi, ci ceea ce gândesc alţii. Şi atunci trebuie să strălucim, să fim carismatici, să-i uimim pe ceilalţi cu ceea ce ei nu au, nu sunt capabili să aibă sau nu îndrăznesc să aibă.

O revoltă a individului „împotriva condiţiei umane”, cum spune într-un moment de inspiraţie, în faţa camerei de luat vederi, un personaj care face totul ca să strălucească. Totuşi, imaginile cultivate nu reflectă adevărul, sunt tocmai opusul său.

Adevărul e prea trist, prea incomod pentru a fi acceptat cu seninătate şi atunci e mai uşor să pui o mască, să fii ceea ce ai vrea să fii. Condiţia este să reuşeşti să ieşi din tine însuţi, masca să devină faţa ta reală, să te identifici atât de bine cu rolul pe care ţi-l atribui, încât să devii acel om pe care ţi-l doreşti.

Iată unde eşuează lamentabil personajele lui Kundera, iată celebrul şi învechitul clişeu al opoziţiei dintre aparenţă şi esenţă. Personajele nu sunt decât nişte mimi sublimi, trăind o existenţă care nu e niciodată a lor, ci a celorlalţi, încercând să imite un model, bun sau rău, din cauză că sunt incapabili să creeze unul.

Eşecul erotic al lui Vincent se transformă, povestit în mintea lui celorlalţi, într-o adevărată performanţă sexuală, menită a-l ridica în ochii celorlalţi, a-i conferi o aură. Mitomanie şi cabotinism – viaţa e, dincolo de ceva sublim, ceva tragic, prin vulgaritate, prin teama de a rosti adevărul despre noi, de a ni-l refuza, prin fuga de noi înşine.
Referinţele la un vodevil din secolul al XVIII-lea francez trimit la ideea că istoria se repetă, iar noi nu ştim să o trăim de teama de a nu fi ridicoli. Şi tocmai această teamă ne face ridicoli.

Autorul inventează un concept – „balerinii” – prin care sancţionează orice formă de demagogie şi de fals: în viaţa personală, publică, politică El dărâmă cu abilitate falsele şi găunoasele adevăruri, lăsând omul gol, faţă în faţă cu sine însuşi. Şi obligându-l să se privească, să-şi vadă toate defectele. Însă omul e incapabil să accepte adevărul gol-goluţ şi îşi pune altă mască, caută alte roluri compensatorii, refuză scenele care l-au făcut ridicol sau le înfrumuseţează, interpretându-le într-o manieră personală, care îi dau o satisfacţie efemeră, dar suficientă.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.