Leonardo DaVinci

S-a născut la 15 aprilie 1452 nu departe de Florenţa ,într-un mic sat toscan ─ Vinci. A fost vlăstarul nelegitim al notarului local Piero Antonio da Vinci şi al unei anumite Catarina, despre care nu ştim aproape nimic; pe când avea doar trei ani tatăl său l-a luat de lângă mama lui .De educaţia viitorului pictor s-a ocupat tatăl său, bărbat iubit de toată lumea şi cu educaţie aleasă. Curiozitatea micului Leonardo, greu de satisfăcut, l-a făcut pe notarul toscan să descopere curând abilităţile extraordinare ale fiului său.

Totul pare să-l pasioneze pe băieţel ─ matematica, dar şi muzica sau poezia, şi nu numai ─ cunoştinţele de chimie. Este totodată inventatorul unui mecanism neobişnuit care face ca brusc, în mijlocul nopţii, patul să arunce în sus persoana care doarme în el. Însă tânărului Leonardo nu-i place să facă numai pozne ─ ia lecţii de dans, călărie şi în toate aceste domenii este un elev extraordinar de dotat. Tânărul Leonardo este în stare să petreacă ore în şir desenând.

Piero DaVinci îi observă de timpuriu abilităţile extraordinare şi îi prezintă câteva din lucrările fiului său unui cunoscut, un celebru pictor şi sculptor florentin ─ Andrea Verrocchio. Artistul nu vrea să creadă ca desenele pe care le avea în faţa ochilor ieşiseră de sub mâna unui băieţel şi cere să îl cunoască pe micul geniu. În anul 1469 Leonardo îşi începe ucenicia în atelierul lui Verrocchio devenind în scurt timp elevul lui preferat.

În 1480, Leonardo DaVinci este acceptat la vestita academie din piaţa San Marco din Florenţa. Neînţeles de contemporanii săi ,artistul scapă şi astăzi oricăror clasificări .Leonardo DaVinci nu este un umanist tipic , în sensul strict clasic al acestui termen .Nu este un filozof-erudit, ci mai degrabă un autodidact ferm ancorat în realitate şi în tot ce este concret .Nu are încredere în reflecţiile prea mistice ale filozoficilor epocii sale.

Preferă să îşi petreacă timpul la petrecerile organizate de familia de Medici sau să observe oamenii care trec pe stradă .Despre acest lucru aflăm mai pe larg din „Memoriile” artistului : „Să studiezi pe stradă pe înserat, când este vreme urâtă, chipurile bărbaţilor şi ale femeilor : cât farmec, câtă blândeţe.”

Leonardo DaVinci duce o viaţă îndestulată şi este un artist căutat la Florenţa. Dar în ciuda acestui fapt nu reuşeşte să pătrundă în cercurile intelectuale ale oraşului. Întâmpină critici aspre şi aversiune făţişă. Caracterul său capricios îi irită pe mulţi, tocmai de aceea modernitatea descoperirilor sale artistice este adesea prost înţeleasă. Artistul devine tot mai conştient de faptul că în Toscana nu va putea să-şi realizeze intenţiile sale artistice .După părerea lui nu se poate vorbi de libertate dacă aceasta nu este desăvârşită; ca atare la vârsta de treizeci de ani părăseşte Florenţa şi pleacă la Milano.

Bineînţeles, temperamentul creator al lui Leonardo DaVinci nu se putea mulţumii doar cu îndeletnicirea de pictor. Activitatea lui la Milano era foarte bogată şi uimeşte prin diversitatea ei. Artistul lucrează la decoraţiuni teatrale, organizează ceremoniile de nuntă pentru familia Sforza şi le proiectează veşmintele .În anul 1487 , participă la lucrările de pregătire în vederea construirii catedralei din Milano. Este numit inginerul-şef al lucrărilor legate de apeductele oraşului. Tot atunci începe pictarea tabloului Madona din peşteră, iar în anul 1495 începe Cina cea de Taină.

Principele Lodovico Il Moro descoperă posibilităţile extraordinare ale acestui artist ,pe care ar fi putut să le intuiască ceva mai devreme. Înainte ca Leonardo DaVinci să sosească la Milano, principele primise o scrisoare din partea artistului , în care acesta îşi oferea serviciile ,enumerându-şi talentele. Pictorul scria despre talentul pe care îl are la arhitectură ,pictură, sculptură, hidromecanică, şi multe alte domenii. El menţiona totodată posibilităţile uriaşe din sfera construcţiei de maşini de război.