Liberalismul - doctrina fundamentala

Trimis la data: 2007-02-26
Materia: Stiinte Politice
Nivel: Facultate
Pagini: 8
Nota: 7.50 / 10
Downloads: 29
Autor: Stefan Ionescu
Dimensiune: 23kb
Voturi: 331
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Liberalismul doctrină fundamentală Europeană








1. Conceptul de doctrină politică


2. Specificul doctrinelor politice criterii de clasificare


3. Esenţa liberalismului clasic


4. Reprezentanţii teoreticieni ai liberalismului clasic: Jan Loske, J. Bentham, B. Constant


5. Neoliberalismul. Etapele de constituire


6. Liberalismul economic
Problema organizării şi conducerii societăţii i-a preocupat pe oamenii politici şi pe teoreticienii domeniului politic din cele mai vechi timpuri. În perioada revoluţiilor burgheze, precum şi în cea post revoluţionară, se înfruntau în societatea europeană diferite curente de gîndire social-politică. Toate erau preocupate de găsirea celor mai bune căi de organizare şi de dezvoltare a ţărilor respective. Fiecare considera că proiectul său exprimă adevărata cale pe care trebuie să meargă societatea.

Doctrinele politice.

Politologia, ştiinţele politice operează cu categoria sau conceptul de doctrină politică, adică un ansamblu de teze sau cunoştinţe coerente, călăuzite de un principiu unificator sau de un set de principii de transformare a societăţii, organic unite şi intercondiţionate. Acestea evoluează şi tind să orienteze realitatea politică în lumina unor valori care exprimă interese şi opţiuni sociale, economice, ideologice similare, specifice unui grup, unei categorii sociale sau unei clase sociale, într-un anumit timp istoric.

Doctrina politică, evident, exprimă interesele unui anumit grup social, într-o anumită etapă istorică şi defineşte poziţia sau concepţia acestuia faţă de problemele fundamentale ale organizării politice. Unii politologi susţin că “elementele constitutive ale unei doctrine politice sunt două: asupra situaţiei sociale sau /şi asupra evoluţiei sociale şi un ideal social”.

Într-un anume fel, doctrina politică ca o configuraţie ideală, în sensul de formulare a unor concepţii care urmăresc să aibă efecte, direct sau indirect, asupra dezvoltării societăţii, influienţînd luptele socio-politice pe termen mai lung sau mai scurt, pe plan naţional sau internaţional. Istoria bogată şi complexă a luptelor politice relevă că o doctrină sau concepţie politică, particularizarea doctrinei într-un context social determinat sunt influenţe şi active în măsură în care oamenii care exercită puterea le asimilează şi le transformă în principii de acţiune, de modelare a dezvoltării sociale, economice şi politice.

Dintr-o asemenea perspectivă, examinate istoric, doctrinele politice se arată a fi îndeplinit sau a exercita roluri progresiste, conservatoare sau retrograde, în funcţie de interesele exprimate, de telurile şi valorile ce le călăuzesc. De altfel, aproape orice doctrină politică este dinamică, se dezvoltă în raport cu viaţa socială, iar în caz contrar, se osifică, devine dogmă sau se poate transforma într-o utopie, o profeţie, un mit, în sensul de continuă promisiune a ceva realizabil “cîndva”.

În ce priveşte dogma – fără a intra în detalii – este de relevat că acesta are sensul de învăţătură sau teză considerată ca imobilă, acceptată necritic, fără a se lua în considerare condiţiile concrete, evoluţia cunoaşterii sau a proceselor sociale etc. uneori în literatura politologică se consideră dogmă orice politică ce se ghidează după anumite principii constante, acesteia opunîndu-i-se pragmatismul.

În plan socio-politic, prin prisma comportamentului, dogmatismul poate fi considerat ca atitudine sau concepţie fixă, neschimbătoare faţă de realităţi, spiritului dogmatic fiindu-i proprie absenţa unei judecăţi critice în ce priveşte conţinutul, valoarea şi finalitatea unor principii, teorii sau idei orientative .

Dogma sau abordarea dogmatică a unor idei sau teorii duc la conservatorism, ca o atitudine politică ce preferă păstrarea stării de fapt (status-quo) sau acceptă modificări minore, fiind împotriva unor schimbări radicale în viaţa politică, economică şi socială, schimbările fiind acceptate sub forma unei mişcări moderate şi prudente spre viitor. Conservatorismul politic se remarcă prin importanţa decisivă acordată tradiţiilor, continuităţii istorice, perioadei pentru apărarea “ordinii naturale”. De regulă, conservatorismul respinge revoluţiile şi acceptă doar reforme moderate.

Pe de altă parte, trebuie ţinut scamă ca într-una şi aceeaşi mişcare politică este posibil să existe un grup conservator în grupuri radicale sau liberale, apartenenţa la grupul conservator nefiind determinată de îmbrăţişarea ideologiei conservatoare, ci de apărarea unor elemente tradiţionale ale mişcării politice în cauză (liberale, republicane, democrate, creştin-sociale, socialiste etc.). Astfel , adepţii unei doctrine pot fi dogmatici şi exclusivişti, chiar dacă pretind că susţin principiile democraţiei şi pluralismului, sau novatori şi liberali în cadrul unei opţiuni conservatoare.

O abordare politologică a doctrinelor politice la întîlnirea dintre secolele al XX-lea şi XXI-lea nu necesită incursiuni în trecut, preocupare ce ţine de alte zone ale ştiinţelor politice, mai precis de istoria doctrinelor, care arată că se poate vorbi despre un “carusel” al doctrinelor politice, în sensul unei înlănţuiri sau unei serii de “mişcări” ale ideilor, tezelor şi principiilor doctrinare.

Pentru a examina politologic lumea de azi, spre a o înţelege tendenţial pa cea de mîine, esenţial este a cunoaşte ideile şi teoriile politice aşa cum au ajuns ele să fie înfăţişate de principalele doctrine ale epocii. Ca disciplină ştiinţifică, politologia urmăreşte realizarea unei sinteze, prezentarea a ceea ce “spun” diversele doctrine despre ele însele, ca şi doctrină în cauză.

Adîncirea analizei – necesară, utilă, mereu binevenită – ar duce, desigur în direcţia confruntării principiilor cu practica, la expunerea unor judecăţi de valoare şi la departajări prin comparaţie. Important este că, nici unul din cazuri, abordarea politologică să nu se dilueze şi să nu cedeze tentaţiei politico-ideologice, partizanatului, ceea ce este şi trebuie să fie străin demersului ştiinţific. Singura temelie pentru a emite judecăţi de valoare şi a efectua departajări prin comparaţie o reprezintă confruntarea principiilor cu practica.

În acest sens, înainte de a înfăţişa succint principalele doctrine contemporane, adică de a descifra tezele lor de bază, se impun cîteva observaţii generale.
În primul rînd , este de reţinut că toate doctrinele politice, fără excepţie, au un caracter istoric, fiecare dintre ele susţinînd un anumit set de valori, în funcţie de ideologia de la care pornesc.

În al doilea rând, fundamentarea teoretică şi aplicarea practică a doctrinelor politice au cunoscut şi cunosc diferenţieri, deosebiri, mergându-se uneori pînă la separări şi sciziuni doctrinare, sub denumiri diferite, la “variante”.

În al treilea rând, între diferite doctrine politice există un “transfer” de teză sau principii, rezultatul continuei adaptări la realitatea socială. Nici una dintre ele nu este unitară, “pură”.

În al patrulea rând, nici una dintre doctrinele politice nu are şi nu poate avea caracter de universitate.

În al cincilea rând, în ansamblu privită, istoria doctrinelor politice reflectă, în cele din urmă istoria performanţelor sau contraperformanţelor socio-umane ale fiecăreia în parte şi ale tuturora laolaltă.

Deci, doctrina reprezintă o concepţie închegată, coerentă care pe baza anumitor principii interpretează realitatea înconjurătoare, reflectă interesele şi poziţiile unor grupuri şi categorii sociale sau comunităţi umane, pe care le exprimă prin prisma unor principii călăuzitoare. În felul acesta se disting doctrine filosofice /materialiste exprimate prin principiul materialităţii lumii, idealiste exprimate prin principiul spiritualităţii lumii /, religioase /creştine, musulmane, daoiste, budiste…/economice /economia de piaţă liberă, economia centralizată…/, militară /de apărare naţională, de expansiune, de hegemonie…/şi doctrine politice care privesc organizarea şi conducerea societăţii.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.