Luceafarul

Trimis la data: 2006-01-16
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 5
Nota: 7.57 / 10
Downloads: 5905
Autor: Tigleanu Paraschiva
Dimensiune: 10kb
Voturi: 300
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Poemul Luceafarul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Poemul se desfãsoarã pe un vag fir epic într-o suitã de metafore si simboluri prin care se sugereazã idei filosofice. Este deci în egalã mãsurã un poem de dragoste si un poem filosofic.Luceafarul
Luceafarul - Primul tablou ne prezintã o fantasticã poveste de iubire între douã fiinte apartinînd unor lumi diferite. Contemplînd de la fereastra dinspre mare a castelului Luceafãrul de searã se îndrãgosteste de o preafrumoasã fatã de împarat.

Luceafarul - Fata la rîndul ei este cuprinsã de acelasi sentiment. În conceptia fetei Luceafãrul este un spirit, pentru chemarea cãruia trebuie o formulã magicã de descîntec. Descifrînd alegoria, putem spune cã sensul ei este cã pãmînteanul aspirã cãtre absolut.În timp ce spiritul aspirã simte nevoia concretului. Pentru al putea chema lînga ea fata foloseste descîntecul: "Cobori în jos Luceafãr blînd ..." .

Fiintele supranaturale au posibilitatea de a metamorfoza. Întocmai ca în basm, Luceafãrul, la chemarea fetei se aruncã în mare si preschimbat într-un tînar palid, cu pãrul de aur si ochi scînteietori, purtînd un gulgiu vînãt, încununat cu trestii apare în fata fetei ca un înger, ca un zeu. O invitã pe fatã în palatele lui de pe fundul oceanului unde toatã lumea s-o asculte pe ea. Metamorfoza Luceafãrului pune la contributie mituri cosmogonice, asfel la prima întrupare Luceafãrul are pãrintii cerul si marea:

"Iar cerul este tatãl meu
Si mumã mea e marea".

Zeii sînt nemuritori si Luceafãrul metamorfozat în Neptun este "un mort frumos cu ochii vii" deoarece nemurirea este pentru muritorii de rînd o formã a mortii. De aceea fata de împãrat are o senzatie de frig.

"Cãci eu sunt vie, tu esti mort
Si ochiul tãu mã-n gheatã."

Peste cîteva nopti fata chemã din nou pe Luceafãr, acesta o ascultã si din vãile haosului avînd ca tatã soarele si mamã marea apare din nou în fata fetei. Acum vine învesmîntat în negru si purtînd pe vitele negre de pãr o coroanã ce pare cã arde:

"Ochii mari si minunati îi lucesc himeric
Ca douã patimi fãrã sãti"

Înfãtisarea este acum demonicã, pentru cã s-a nãscut din soare si noapte: dupã Hesiod noaptea este zeita umbrelor, fiica haosului, mama tuturor zeitelor. De data aceasta tînarul demonic îi fãgãduieste miresii sale cununi de stele si oferã cerul pe care sã rãsarã mai strãlucitoare decît celelalte. Dar si de data aceasta fata îi refuzã apropierea si simte senzatia de cãlduri.

Alegoria este cã fata este încapabilã sã iasã din conditia ei pentru a convietui cu Luceafãrul îi cere acestuia sã devinã muritor ca si ea.
La aceastã cerere Luceafãrul rãspunde afirmativ din cuvintele sale reiesind sacrificiul suprem pe care e gata sã-l facã “în schimb pe o sãrutare” pentru a dovedi fetei cã o iubeste.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.