Luceafarul - comentariu

Trimis la data: 2009-05-31
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 9
Nota: 7.11 / 10
Downloads: 17
Autor: Georgeta
Dimensiune: 30kb
Voturi: 34
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Poemul apare in Almanahul Societatii Academice Social-Literare „Romania juna" din Viena in aprilie 1883, apoi in revista Convorbiri literare si in decembrie in Editia Maiorescu. Din basmul popular publicat de Kunisch, in urma prelucrarilor si variantelor succesive,poemul final pastreaza doar cadrul, ideea dragostei „peste fire" dintre o pamanteana si o fiinta nemuritoare, precum si incercarea de dezlegare de conditia eterna, urmata de refuzul divinitatii. Eminescu va conferi poemului o noua structura,in care pulseaza lirismul erotic si filosofic.
Poem romantic, construit pe tema destinului omului de geniu, Luceafarul este un poem al iubirii ideale.La un prim nivel alegoric al interpretarii, problema geniului este asezata in ecuatie filosofica schopenhaueriana. Opozitia geniu - oameni de rand cu destin efemer, drama incompatibilitatii dintre conditia omului superior si efemeritatea muritorilor i-au preocupat pe marii romantici, ca Byron, Vigny sau Lermontov.

Poemul eminescian poate fi citit si ca o tulburatoare poveste de dragoste. Insertia folclorului se manifesta si prin motivul zburatorului, prin credintele despre strigoi care contureaza o atmosfera generala de basm.

Motivul aspiratiei erotice dintre o fiinta omeneasca si o stea, dintre „ceresc" si “pamantesc" a fost identificat de D. Caracostea intr-un complex mitic fundamental: complexul om - zeita, cu reversul sau femeie - zeu, completat de dualitatile romantice real -(ideal, existenta - constiinta, viata - moarte.

Luceafarul poate fi citit si ca un poem cu actiune in vis, in care realul si imaginarul se afla in dilema. Intre cei doi eroi lirici se stabileste o comunicare hipnotica, nascuta din magia repetitiei. Reveria cosmica atinge sufletul fetei, al carei portret romantic sugereaza ipostaza ei de subiect al visarii.

Astrul intra in existenta ei nocturna, miscarile ii devin mecanice, ireale. Invocatia sub forma de descantec stilizat „starneste" astrul din pasivitatea lui, implicandu-1 in reveria printesei. Dialogul lor este sumar, aproape alingvistic prin amplitatea termenilor. Cuvantul ca veritabil logos provoaca evenimentul.

Intruparile Luceafarului sunt profund semnificative pentru sistemul mitico-filosofic al textului. Intr-o prima intrupare, Luceafarul se naste din marea genezelor, apa primordiala, pentru „a creste" apoi ca tanar-planta, ipostaza neptunica iesita din adancul translucid si misterios. Limbajul stereotip comunica foarte putin, pentru ca, in vis, in prim-plan se afla imaginea si cuvantul.

In a doua intrupare, astrul se incheaga din magma arzatoare a haosului. In limbajul lui I. Negoijescu, acest nou chip ar corespunde orizontului plutonic, fiind vorba de o zeitate infernala, un soare nocturn.Planurile uman si astral se separa pentru a sublinia si la nivel compozitional caracterul incompatibil al celor doua lumi.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.