Luceafarul - tema si viziunea despre lume - text eminescian

Caracterizat printr-o anumita vocatie a absolutului, creatorul romantic se defineste prin hipersensibilitate, printr-o anumita betie a sentimentelor, o stare de tensiune permanenta si iremediabila melancolie, o valorificare a fondului mitic prin intermediul simbolului si al metaforei. ( Vera Calin, Romantismul ) Programul realizat de scriitorii romantici se opune, in lunii mari, esteticii clasiciste. Romantismul este un curent al afirmarii specificului national, prin raportare la valori de circulatie universala.

Spre deosebire de clasicism, care este un curent al elitelor, romantismul aspira spre veridicizarea caracterelor si a situatiilor.
Tema, eroii, conflictul, subiectul au o structura afectiva. Eroii au trasaturi exceptionale si actioneaza in imprejurari exceptionale. Ca surse de inspiratie sunt cautate istoria, folclorul si frumusetile naturii. Se cultiva specificul national, se exalta trecutul glorios si se critica prezentul decazut. Romanticii prefera evaziunea in vis, in trecut, intr-un decor exotic ( de basm oriental ).

Se cultiva fantasticul prin eroi, prin teme, procedee. Cadrul preferat este nocturn, apar elemente specifice: luna, noaptea, lacul, steaua. Natura nu mai este surprinsa din perspectiva statica, ci raspunde la sentimentele celui care se inscrie intr-un anumit cadru natural. Sentimentele eului liric si peisajul descris intra in consonanta, intrucat natura ofera protectie. Romantismul propune propriul inventar de teme si motive literare, dintre care temele dominante sunt dragostea, natura, timpul, efemeritatea destinului uman, aspiratia catre absolut, geniul, singuratatea, meditatia nocturna, visul si reveria, viata ca vis etc.

Tema unei opere literare se defineste drept aspectul cel mai general al realitatii surprins de autor. Aceasta realitate poate fi filtrata de sensibilitatea creatorului astfel incat sa dea nastere unui univers imaginar propriu, particular, cu trasaturi si legi specifice. Tema reprezinta elementul central din structura operei literare, realizandu-se in poezie printr-o succesiune de motive lirice.

Creatia eminesciana se inscrie dominant in zona de influenta a romantismului, desi poetul ajunge, in perioada sa de maturitate, sa caute perfectiunea clasica a expresiei artistice si creeaza deschiderea catre starea de spirit simbolista. Opera poetului cuprinde toate marile teme si motive romantice, fie ca sunt valorificate in poeme ample, precum tema omului de geniu, reprezentata in Luceafarul, Scrisoarea I, fie ca apar in poeme mai reduse ca dimensiuni, care accentueaza perfectiunea formala, ca Dorinta, Lacul, Floare albastra.