Luceafarul apartenenta la romantism

Romantismul este un current literar si artistic aparut in Europa, mai exact in Anglia, la sfarsitul secolului al XVIII-lea inceputul secolului al XIX-le, ce incurajeaza libertatea de exprimare, originalitatea, sinceritatea emotionala si sustine manifestarea fanteziei creatoare. Eminescu este cel mai de seama reprezentant al acestui curent, dovada a acestui fapt fiind poemul "Luceafarul" ce este considerat o sinteza a creatiei eminesciene, poem aparut in anul 1883.

Eminescu preia un basm cules de germanul Richard Kunish "Fata in gradina de aur" evidentiand astfel una din particularitatile romantismului si anume promovarea ca sursa de inspiratie folclorul si trecutul istoric, basm pe care il versifica si caruia ii schimba sfarsitul astfel zmeul capatand detasarea specifica omului de geniu.

Varianta finala a poemului este cea de-a cincea. "Luceafarul" are 98 de strofe si o structura bipolara, poemul fiind structurat pe doua planuri: unul cosmic, etern si unul terestru , efemer. Prin aceasta constructie iese in evidenta o alta trasatura a romantismului si anume preferinta pentru antiteza. Cele doua planuri se imbina si alterneaza formand patru tablouri.

Primul tablou cuprinde strofele 1-43 si ilustreaza imbinarea celor doua planuri. In acest tablou este descrisa povestea fantastica de dragoste dintre reprezentantii a doua lumi diferite: fata de imparat, reprezentanta planului terestru si luceafarul reprezentantul planului cosmic. Aici, fata de imparat este descrisa ca fiind unica : "Era un la parinti" , "Cum e fecioara intre sfinti / si luna intre stele", frumusetea ei fiind descrisa la superlativ "O prea frumoasa fata".

In acet tablou este surprinsa diferenta de perceptie asupra iubirii, pentru fata fiind un proces scurt: " Il vede azi, il vede maine/ Astfe dorinta-i gata" ,iar pentru luceafar fiind un proces indelungat "Iar el privind de saptamani ii cade draga fata". Apar doua chemari la adresa luceafarului "Cobori in jos lucefar bland/ Alunecand pe-o raza/ Patrunde-n casa si in gand/ Si viata-mi lumineaza", chemari la care acesta raspunde metamorfozandu-se in inger si demon, fiind surprinsa iar antiteza, particularitate a romantismului.