Luceafarul-sintetizare

Trimis la data: 2011-11-13
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 4
Nota: 8.53 / 10
Downloads: 3169
Autor: Olaru Adryana
Dimensiune: 17kb
Voturi: 64
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Poemul "Luceafarul" este alcatuit din 392 de versuri, dispuse in 98 de catrene, fiind dominat de existenta a doua planuri: unul universal-cosmic si altul uman-terestru. Alcatuind patru tablouri, gandite ca entitati distincte. Trebuie sa evidentiem, de asemenea, pe parcursul intregului poem si ipostazele omului de geniuin raport cu ipostazele ideii de femeie.
Primul tablou din structura poeziei este o poveste fantastica de iubire intre Luceafar (geniu, fiinta superioara) si fata de imparat (aflata la varsta cand poate fi tulburata de Zburator; dar si simbol al omului comun). Dragostea lor poate fi vazuta ca o atractie a contrariilor, caci Catalina aspira spre absolut in timp ce Luceafarul doreste sa cunoasca concretul.

Visul tinerei fete trebuie interpretat drept criza puberala, dorinta de realizare prin dragoste ce este rezolvata mitologic prin motivul Zburatorului. Cadrul desfasurarii acestei idile este atat cosmic cat si teluric, in timp ce atmosfera este grava, solemna. Gesturile celor doi sunt protocolare pentru ca ei apartin unor lumi total diferite.
Tabloul ne prezinta o fantastica poveste de iubire intre doua fiinte apartinind unor lumi diferite.

Contemplind de la fereastra dinspre mare a castelului Luceafarul de seara se indragosteste de o preafrumoasa fata de imparat. Fata la rindul ei este cuprinsa de acelasi sentiment. In conceptia fetei Luceafarul este un spirit, pentru chemarea caruia trebuie o formula magica de descintec. Descifrind alegoria, putem spune ca sensul ei este ca paminteanul aspira catre absolut.In timp ce spiritul aspira simte nevoia concretului. Pentru a-l putea chema linga ea fata foloseste descintecul: "Cobori in jos Luceafar blind ..." .

Fiintele supranaturale au posibilitatea de a metamorfoza. Intocmai ca in basm, Luceafarul, la chemarea fetei se arunca in mare si preschimbat intr-un tinar palid, cu parul de aur si ochi scinteietori, purtind un gulgiu vinat, incununat cu trestii apare in fata fetei ca un inger, ca un zeu. O invita pe fata in palatele lui de pe fundul oceanului unde toata lumea s-o asculte pe ea. Metamorfoza Luceafarului pune la contributie mituri cosmogonice, asfel la prima intrupare Luceafarul are parintii cerul si marea:"- Din sfera mea venii cu greu
Ca sa te-ascult s-acuma.

Si soarele e tatal meu. Iar noaptea-mi este muma." Din nou o cheama pe fata in lumea lui, oferindu-i de data aceasta cosmosul, pe cerurile caruia ea va fi cea mai stralucitoare stea. Fata il refuza si de aceasta data, desi frumusetea lui o impresioneaza puternic:
"- O, esti frumos, cum numa-n vis Un demon se arata. Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata" .

Ideea apartenentei geniului la nemurire este exprimata sugestiv, cu claritate in strofa urmatoare: "- Dar cum ai vrea sa ma cobor? Au nu-ntelegi, tu oare. Cum ca eu sunt nemuritor. Si tu esti muritoare?"
Fata insa nu poate accede la lumea lui si nici nu-l poate intelege ("Desi vorbesti pe inteles/ Eu nu te pot pricepe", asa ca ii cere sa devina el muritor, sa vina el in lumea ei: "Dar daca vrei cu crezamant Sa te-ndragesc pe tine, Tu te coboara pe pamant, Fii muritor ca mine."
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.