Lucianc Blaga

Gorunule din margine de codru,
de ce ma-nvinge
cu aripi moi atata pace
cand zac оn umbra ta
si ma dezmierzi cu frunza-ti jucausa?
O, cine stie? - Poate ca
din trunchiul tau оmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
si linistea
ce voi gusta-o оntre scandurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picura оn suflet -
si mut
ascult cum creste-n trupul tau sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipa care trece,
gorunule din margine de codru.

Eva
Cand sarpele intinse Evei marul, оi vorbi
c-un glas ce rasuna
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a intamplat ca-i mai sopti apoi
si ceva la ureche
оncet, nespus de оncet,
ceva ce nu se spune оn scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume
cu toate ca asculta si el.
Si eva n-a voit sa-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina
si-si misca geana parca-ar zice
ca ea stie ceva,
ce noi nu stim,
ce nimenea nu stie,
nici Dumnezeu chiar.

Mugurii
Un vant de seara
aprins saruta cerul la apus
si-i scoate ruji de sange pe obraji.
Trantit in iarba rup cu dintii-
gandind aiurea-mugurii
unui vlastar primavaratic.
Imi zic: "Din muguri
amari infloresc potire grele de nectar"
si cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.

(1919)
Lumina
Lumina ce-o simt
navalindu-mi оn piept cand te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata оn ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata adanc de viata?
Nimicul zacea-n agonie
cand singur plutea-ntuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"