Lumea ca joc

Trimis la data: 2009-07-09
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 13
Nota: 7.57 / 10
Downloads: 68
Autor: Radulian Mihaita
Dimensiune: 25kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Istoria stiintelor umaniste din secolul al XX-lea a demonstrat ca notiunea de joc este de prima importanta pentru intelegerea faptelor de cultura. Desi exista cateva incercari notabile intreprinse in trecut de teoreticieni ca Platon [1] sau Friedrich von Schiller, totusi cei care au dat un statut privilegiat jocului in gandirea umana sint teoreticienii ultimului secol.
Secolul nostru atribuie o pozitie privilegiata jocului, ceea ce poate sa ne faca sa uitam ca aceasta notiune a fost convocata la tribunalul stiintelor, cu un cortegiu de conotatii negative, pana nu de mult. Jocul ca antiteza a seriozitatii apartine, in mod traditional, exercitiului sofistilor. Este meritul filozofului german Friedrich Schiller (1759 -1805) de a fi conferit un rol central conceptului de joc in lucrarea sa Scrisori privind educatia estetica a omului, deschizand astfel un lung drum triumfal pentru joc in stiintele umaniste.

Totodata, pentru a intelege functia pe care i-o da in gandirea filozofica, trebuie sa evitam orice acceptiune intuitiva a termenului. Schiller precizeaza ca recurge la un concept idealist si abstract al jocului. Acest concept idealist sau, mai precis, expresia care il reprezinta, "impulsul de joc" se opune "obiectelor frivole care dintotdeauna au fost numite cu acest termen": "Fireste, nu trebuie sa ne gandim aici la jocurile care se practica in viata reala si se refera numai la obiecte foarte materiale" [3]. Iata cum este formulata teza schilleriana:

"Omul nu se joaca decat atunci cand este om in sensul deplin al cuvantului, si numai atunci este om cu adevarat intreg, cand se joaca" [4]. Or, rezulta din transformarea acestei fraze ca notiunea de om si notiunea de joc se presupun reciproc. Astfel, cercul vicios al rationamentului ramane inevitabil si inlantuirea transformarilor sfarseste intr-o simpla tautologie: "omul nu este om decat atunci cand este om", "el nu se joaca decat atunci cind se joaca".Cu toate acestea, tautologiile nu sint lispsite de sens. Imprejurul incrucisarii celor doua concepte se contureaza soclul edificiului filozofic al lui Schiller.

Aceasta filozofie consista chiar in umplerea lacunei lasate de conceptia dualista a existentei umane din lucrarea lui Kant (Critica ratiunii pure), datorita demonstrarii identitatii latente a jocului, a omului si a frumusetii.In lucrarea lui Schiller, apare ideea ca omul trebuie sa sintetizeze dualitatea radicala a naturii umane (fiinta morala si naturala in acelasi timp). Dubla determinare a subiectului in filozofia idealista germana poate fi observata pe de o parte in conceptul de persoana, iar pe de alta parte in cel de stare:

"Cand abstractia se inalta cat mai sus cu putinta, ea ajunge la doua ultime concepte, la care e nevoita sa se opreasca si sa-si recunoasca limitele. Ea va deosebi in om ceva ce persista si ceva ce se schimba neincetat. Ceea ce ramane se cheama persoana, ceea ce se schimba este starea ei Persoana si starea - eul si determinarile lui -, pe care noi ni le reprezentam ca pe unul si acelasi lucru in fiinta necesara, sint vesnic doua entitati distincte in fiinta limitata.

Cu toata persistenta persoanei, starea se schimba; cu toate schimbarile starii, persoana persista, ramane.Persoana trebuie, asadar, sa aiba in ea insasi ratiunea de a fi, caci persistentul nu deriva din schimbare: si astfel am avea in primul rand ideea de fiinta absoluta fondata in ea insasi, adica libertatea". [5] Legile unei fiinte morale ferite de orice determinare spatio-temporala si de orice cauzalitate se manifesta prin impulsul formal.

Acesta "suprima timpul, suprima schimbarea; el vrea ca realul sa fie vesnic si necesar, si ca vesnicul si necesarul sa fie reale; cu alte cuvinte, el tinde spre adevar si spre dreptate" [6] Celalalt factor determinant al subiectului este starea care, "nevenind de la persoana, deci nefiind absolut trebuie sa urmeze, sa rezulte". Astfel starea este totdeauna actuala si supusa timpului si schimbarilor (spatio-temporale, cauzale).

Complementara persoanei, starea apartine unui alt instinct care isi are sursa in existenta noastra psihica, numit impulsul sensibil. Rolul sau este de a insera omul in limitele temporale si de a-l transforma in materie. Obiectul impulsului sensibil este viata care inglobeaza orice existenta materiala si orice prezenta.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.