Lumea simbolurilor

Totusi, complementaritatea starilor existentei a temperat ceea ce era exclusiv in aceste caractere. Nomazii ratacitori in spatiu au practicat mai ales poezia si muzica, potrivite dupa ritmul timpului. Iar sedentarii, stabili de-a lungul timpului, s-au consacrat mai ales artelor plastice care tin de numar si de geometrie, ambele tributare spatiului. Tocmai de aceste forme spatiale ale simbolismului ne vom ocupa acum.

Cunoasterea noastra despre lume a venit in urma cercetarii consacrate de sensibilitatea noastra universului cu care dorea sa se identifice. Aceasta analogie stabilita de traditiile vechi intre microcosm si macrocosm este adevarata cheie a simbolismului figurativ ce foloseste elementele naturii pentru a exprima conceptiile spiritului. Iata de ce lumea spiritului se Teflecta in oglinda lucrurilor vizibile in imagini inversate. Vechile scrieri sacre simbolizasera aceasta umanizare a cosmosului prin figura lui Adam Qadmon al Cabalei si prin cea a Omului Universal din Islam.

Avintat, cu capul in inaltul cerului si picioarele pe pamint, stravechiul Adam lua in stapinire cosmosul, recunoscind o lume spirituala in cer, o lume psihica in zona intermediara a spatiului aerian si o lume carnala in planul terestru, conceptie mistica ce corespunde in ermetismul occidental Androginului primordial.
Aceasta notiune are meritul de a introduce in simbolism o dualitate complementara ce-i explica ambivalenta esentiala.

Caci orice simbol e susceptibil de cel putin doua interpretari opuse care trebuie sa se uneasca pentru a obtine sensul lui complet. Aceasta ambivalenta poate fi remarcata chiar la nivelul vocabularului. in ebraica, de exemplu, cuvintul shet (sarpe) are doua sensuri opuse: de temelie si de ruina, ceea ce justifica cele doua sensuri ale caduceului ermetic. In latina cuvintul altus inseamna inalt si adinc, iar cuvintul sacer inseamna sfint si blestemat. Acest lucru s-ar putea traduce geometric printr-o linie dreapta a carei directie Verticala ar fi parcursa in cele doua sensuri opuse -- de sus in jos si de jos in sus -- constatare ce-ar putea usura o definire a functiei simbolice.

Dar ceea ce ne opreste de la bun inceput in fata notiunii de ambivalenta nu este directia miscarii, ci calitatea diferita pe care o alaturam fiecareia dintre aceste directii. Caci orice gest facut de om este afectat de un coeficient considerabil de emotie si, prin urmare, fiecare zona a spatiului in care se misca el e incarcata, prin contaminare, de o calitate impresiva, potrivit cu placerea sau teama stfrnita de ea, cu obstacolele sau inlesnirile pe care le prezinta. Exista aici un complex ereditar ce ne determina sa atribuim o valoare diferita dreptei si stingii, celor aflate sus si celor de jos.