Luna - demonul straveziu al lui Eminescu

Trimis la data: 2007-03-23
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 2
Nota: 7.49 / 10
Downloads: 746
Autor: Raluca Tarcan
Dimensiune: 0kb
Voturi: 44
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Iar dacă luăm în considerare faptul că luna este un element al naturii întâlnit mai ales în poeziile romanticilor, atunci cel mai bine se va regăsi în lucrările unuia din marii poeţi români, a cărui “întreagă creaţie se naşte din nostalgia paradisului.
Printre atâtea aspecte ale luminii, alege mai cu seamă pe cele ale lunii deoarece efectul de lună, care alcătuieşte un motiv atât de general al romantismului, poate apărea ca un element al peisajului în trei feluri deosebite. Rolul naturii este extrem de important în opera lui Eminescu. Cerul, luna, luceafărul, stelele, noaptea, furtuna, marea, râul, luciul şi murmurul apei, foşnetul frunzelor, codrul, câmpia, florile şi păsările, toate se îmbină creând atmosfera tipic eminesciană, plină de culori şi sunete exprimând legatura armonioasă dintre elementele pe care poetul le abordeaza in operele sale.

Dintre toate motivele eminesciene legate de natură, cel mai des, şi poate mai important, este luna.

Dar astrul nocturn are o pondere deosebita în creaţia lui Eminescu. Văpaia lunii îl transpune într-un alt nivel spiritual şi îi dezvăluie tainele creaţiei ca şi zădărnicia vieţii. Concepţia despre lună a lui Eminescu, ca o putere care învie gânduri şi întunecă suferinţe gândirea şi imaginaţia poetului devine ecouri ale textelor indiene pe care le-a citit.

Predilecţia pentru efectele de lună rămâne o înclinaţie statornică. Se întâlneşte în poeziile acestei perioade a creatiei poetului, dar şi mai târziu. O întâmpinăm în “Melancolie” , în “Crăiasa din poveşti”, în “Lacul”, în “Călin”, în “Povestea codrului”, până la acel efect măret din “Scrisoarea I”, care sugerează cum dintr-un colţ de univers scăldat de lumina palidă şi rece a lunii, pornesc gândurile poetului, frumuseţea nopţii.

În multe din poeziile sale, Eminescu însoţeşte lumina lunii cu apa lacului:Această alăturare a luminii cu apa, reprezinta o îmbrăţişare a lor, mistică pasiune a elementelor, exprimată de Eminescu când în poezia “Lasă-ţi lumea…” a scris strofa simbolică:

“Iată lacul. Luna plină
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate”.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.