Luneta

Trimis la data: 2007-05-04
Materia: Fizica
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 9
Nota: 8.61 / 10
Downloads: 10376
Autor: Lucya alina
Dimensiune: 306kb
Voturi: 711
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Luneta este un instrument optic alcatuit din mai multe lentile si prisme dispuse intr-un tub; ea serveste in astronomie, in topografie, in tehnica militara etc. la observarea obiectelor foarte indepartate. La aparitia si perfectionarea lunetei au contribuit multi inventataori ai epocii, mai ales ca instrumentul era deja cunoscut si utilizat, intr-o forma primitiva, in Olanda si Franta.


Incepand din secolul al XV-lea, lentilele de sticla, foarte imperfecte, erau folosite in mod curent pentru corectarea defectelor de vedere. Aberatiile puternice si calitatea proasta a sticlei au facut ca abia in primii ani ai secolului al XVII-lea constructorii olandezi sa-si indrepte atentia asupra instrumentelor optice care aveau drept scop marire imaginilor unor obiecte.

Luneta este destinată observării obiectelor foarte îndepărtate. De la oricare punct al unui astfel de obiect ajung la noi fascicule practic paralele.

Grosismentul lunetei:

Fiind vorba de un aparat ce furnizează imagini virtuale ale unor obiecte îndepărtate, luneta se caracterizează prin grosisment. Grosismentul este egal cu produsul dintre distanţa focală a obiectivului şi puterea ocularului. Se poate mări deci grosismentul mărind distanţa focală a obiectivului şi utilizând oculare cât mai convergente.

Luneta este un sistem optic ce constă dintr-o lentilă obiectiv (convergentă) şi una ocular (divergentă).

Prima lunetă a fost construită în Olanda la începutul anului 1600. Cel care a introdus folosirea lunetei în astronomie a fost Galileo Galilei. Cu luneta construită de el în anul 1609, savantul italian a descoperit munţii de pe Lună, natura stelară a Căii Lactee, patru sateliţi ai lui Jupiter, petele solare. Dar la apariţia şi perfecţionarea lunetei au contribuit mulţi inventatori ai epocii.

Luneta are în componenţă un tub în care se află un sistem optic numit obiectiv, care este orientat spre cer. Punând ochiul în spatele ocularului, observăm direct imaginea obţinută. În plus o putem fotografia sau chiar înregistra şi analiza cu ajutorul aparatelor electrice.

Lunetele folosesc principiul de refracţie a luminii. Atunci când lumina trece prin obiectivul lunetei este refractată (îndoită) şi ajunge într-un punct numit focar , unde este examinată printr-un ocular. La începuturile lunetelor, problema cea mai mare era aberaţia cromatică-un halo colorat în jurul obiectelor văzute prin lunetă.

Lunetele cu obiective formate din lentile de sticlă se mai numesc şi telescoape dioptrice, iar cele cu obiectivul constând dintr-o oglindă concavă se mai numesc şi telescoape catoptrice, sau simplu telescoape.

Lunetele sunt foarte performante la observaţii planetare deoarece dau imagini cu contrast şi calitate ridicată. Dar costul lor este foarte mare şi de aceea pentru observaţii deep sky este de preferat un telescop reflector. Lunetele sunt mult mai uşor de folosit şi de întreţinut decât telescoapele, deoarece nu necesită operaţii de colimare (aliniere a părţilor optice) şi nu sunt afectate foarte tare de tulburenţa instrumentală (curenţi de aer în tub). Singura problemă este că obiectivul de lunetă costă mult mai mult decât o oglindă de telescop de acelaşi diametru.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.