Magnetism si electromagnetism

Curentul electric poate devia un ac magnetic. Acest lucru a fost
demonstrat de un fizician danez, Cristian Oersted (1777-1851), în
1820. El a fost primul care a stabilit legatura care exista între
electricitate si magnetism. În 1831, fizicianul englez Michael Faraday
(1791- 1887) a facut experienta inversa: el a demonstrat ca miscarea
unui magnet poate produce un curent electric. Inventator si pasionat
al experimentelor, el a pus bazele unei noi stiinte,
electromagnetismul, care studiaza actiunile reciproce ale
electricitatii si magnetismului.

Magnetismul natural
Un magnet atrage pilitura de fier, de nichel si de cobalt sau a altor
substante care au în componenta aceste metale. Aceste trei metale,
numite si "feromagnetice", sunt singurele care au aceasta proprietate.
Mai mult, daca punem o bucata de metal feromagnetic în contact cu un
magnet, ea va capata proprietati feromagnetice.Magnetizarea se
transmite, deci, la distanta si prin contact direct. Zona care
înconjoara un magnet si în care se manifesta fortele magnetice se
numeste "câmp magnetic".

Câmpul magnetic produs de un curent electric

Un fir conductor drept, strabatut de un curent electric, creeaza în
jurul lui un câmp magnetic. Daca firul formeaza o bucla, câmpul
magnetic o va strabate. Este ceea ce se întâmpla cu câmpul magnetic al
unei bare magnetizate, o tija de fier, de exemplu. Pentru a crea un
câmp magnetic mai intens, putem înfasura un fir conductor pe un
cilindru. Acest câmp poate fi intensificat daca introducem o bara
magnetica de-a lungul axei acestui cilindru: acesta constituie
principiul de functionare a unei bobine magnetice, sau solenoid,
numita si "electromagnet".

Un electromagnet este un obiect simplu si foarte util, caci permite
crearea unui câmp electromagnetic oriunde este plasat. El constituie
elementul de baza în orice aparat electromagnetic. La o sonerie
electrica, de pilda, un electromagnet actioneaza un ciocan care
loveste un clopotel.