Managementul spatiului educational

Clasa ca unitate funcţională pricipală a programului, este nucleul de desfăşurare a principalelor procese educaţionale. Geneza tuturor elementelor clasei (formă, suprafaţă, volum) stă în modul în care este gândit postul de lucru al elevului şi principille care stau la baza proiectării. Aceste principii se referă la: problemele de pedagogie propriu-zise şi normele de igienă complexă privind cadrul ambiental (culoare, luminozitate, ventilaţie, etc).

Forma clasei este determinată de câţiva factori: obţinerea unui ambient cât mai plăcut; asigurarea unei mobilări variate din punct de vedere funcţional; obţinerea parametrilor igienici recomandaţi de medici (ventilare, luminare naturală) şi asigurarea unei construcţii eficiente şi durabile.

Din analiza realizărilor de până acum rezultă că formele (geometrice) de clasă cele mai utilizate sunt pătratul şi dreptunghiul compact. Forma pătrată permite o flexibilitate remarcabilă în aranjarea mobilierului şi favorizează micşorarea distanţei de la tablă la ultimul rând.

În funcţie de ciclurile de învăţământ, se pot adopta variante de mobilare diferite: tradiţional (în cazl ciclului mic) sau aulă şi conferinţă (în cazul ciclului mare). Clasele de tip special (laboratoarele) se vor mobila în funcţie de specificul disciplinei deservite. După cum se poate vedea în figură, adoptarea unei soluţii pătrate permite adoptarea clasei pentru preluarea tuturor nevoilor funcţionale specificesălilor de clasă normale şi speciale.

Cele cu formă mai speciale sunt de obicei rezultatul încercării proiectantului de a oferi spaţiului o personalitate sporită, de a asigura un cadru mai intim, în încercarea de a evita severitatea pătratului şi din dorinţa obţinerii unui volum cât mai organic. Aceste clase au defectul de a fi mai greu de construit şi de a avea implicit un cost de realizat mai ridicat.

Suprafaţa şi volumul unei clase se determină în funcţie de numărul de elevi acceptat pentru o grupă (rezultat al posibilităţilor economice şi de acoperire cu cadre didactice). Se consideră că suprafaţa optimă pentru un elev este în jurul a 1,5 mp şi că numărul de elevi într-o clasă variază între 25 şi 40 pe plan mondial).

Luminarea şi ventilarea claselor influenţează hotărâtor procesele educaţionale. Luminarea naturală se poate asigura prin vitrarea unuia sau mai multor pereţi 8adiacenţi sau opuşi) ai clasei astfel încât să se realizeze o suprafaţă vitrată de 1/3 din suprafaţa pardoselii. Criteriul principal care este de urmărit în proiectarea unei săli de clasă este obţinerea unei luminări cât mai unforme pe suprafaţa de lucru.

Modul de luminare naturală are o influenţă covârşitoare asupra formei sălilor de clasă, impunându-se două tipuri principale: clasa orientată (dirijată) este de formă dreptunghiulară (cu direcţia dominantă pe axa lungă), iar cea mai bună luminare se obţine prin vitrarea uneia din laturile lungi, asigurându-se o lumină