Manastirea Glavacioc

Despre manastire nu sunt date clare. Se presupune ca dateza din tipul lui Micea cel Batran. O atestare documentara a Manastirii Glavacioc dateaza din anul 1441, cand Vlad Dracul intareste proprietatea manastirii asupra unui sat daruit de banul Radu. Banul Radu este primul dregator cu aceasta calitate care apare in sfatul domnesc al lui Mircea cel Batran inainte de anul 1400, ceea ce ne indica faptul ca manastirea exista la inceputul secolului al XV-lea.

Profesorul Constantin C. Giurescu compara Manastirea Glavacioc cu Manastirea Strugaleamentionata intr-un document din 11 mai1409, scris in cetatea Giurgiului. Prin acest document voievodul Mircea cel Batran scuteste de slujbe si dajdii un sat ce se chema Pulcouti, daruit respectivei manastiri[2].

Dintr-un hrisov domnesc al lui Radu cel Mare, datat la 20 iulie 1507, aflam ca Mircea cel Batran ar fi daruit in vremea sa Manastirii Glavacioc satul Calugareni de pe Neajlov si un alt sat cu acelasi nume, aflat pe raul Teleorman.Nepotul lui Mircea cel Batran, Vlad al IV-lea Calugarul a rectitorit manastirea distrusa, probabil, odata cu invazia otomana din anul1462. El ridica din temelie o biserica din venituri si mosii si foloseste Glavacicul a fost numita si resedinta domneasca .

Este inmormantat aici in septembrie 1495. Fiul sau, Radu cel Mare, a ispravit biserica si a intarit proprietatile. Dar au fost si alti binefacatori Hamza, banul Craiovei, si Marga cea tanara (fiica lui Matei - banul din Caracal) sunt alti binefacatori ai manastirii.Alexandru al II-lea Mircea intareste o parte din satul Obislav, daruit de fiica lui Hamza pentru sufletele celor patru fii ai sai ucisi inseptembrie 1568 si inmormantati in aceasta manastire.