Mara - descriere roman, caracterizare personaje

Mara este un personaj complex si reprezentativ pentru conceptia artistica a lui Slavici. Romanul urmareste destinul Marei, precupeata de la Radna, al copiilor ei, Persida si Trica, pe parcursul trecerii acestora spre varsta adulta. Mara ramasese vaduva cu doi copii “saracutii de ei”, dar era inca “tanara si voinica si harnica si Dumnezeu a lasat sa mai aiba si noroc”. Barbatul sau, Barzovanu, fusese “mai mult carpaci decat cizmar” si-si petrecuse viata stand mai ales ‘la birt decat acasa”, lasandu-le copiilor o livada de “vreo doua sute de pruni’, o vie pe dealul de la Paulis si casa care era a Marei, data ca zestre cand se maritase. Mara este precupeata, “prima femeie capitalist din literatura noastra” (N. Manolescu- “Arca lui Noe”), deoarece isi castiga existenta din negustorie “vinde ce poate si cumpara ce gaseste”, de marti dimineata si pana sambata noaptea, ea alearga cu marfa de la Radna la Lipova, apoi la targul cel mare de la Arad. Ca o adevarata “femeie de afaceri” (businesswoman-N. Manolescu), Mara are un singur scop, acela de a strange bani , conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata, aceea ca “ vinde mai bucuros cu castig putin, decat ca sa-i cloceasca marfa”.

Portretul fizic, conturat cu detalii, trimite sugestiv la trasaturile morale. “Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de sore, de ploi si de vant”, Mara sta toata ziua, “neobosita si energica”, la tejgheaua plina de poame, de turta dulce, de peste, in timp ce copiii se zbenguie “printer picioarele oamenilor”. Femeie apriga, cu un ascutit simt al demnitatii umane, se hotaraste sa stranga bani, ca sa scape de saracie si sa-si creasca cei doi copii, pe Trica si Persida, carora se straduieste sa le creeze o situatie materiala si sociala cat mai buna. Mama iubitoare, Mara are modele de viata pentru copii ei; pe fata, vrea sa o vada preoteasa, ca Pecica, “o femeie minunata si dulce la fire si bogata si frumoasa”, iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-cojocar. Desi copiii sunt “zdrentarosi si desculti”, sunt in acelasi timp “sanatosi si rumeni, voinici si plini de viata, destepti si frumosi”, Mara fiind extraordinary de mandra de ei si exclama cu satisfactie: “Tot n-are nimeni copii ca mine.” Chibzuita pana la zgarcenie, in fiecare seara, Mara face socotelile, pune de o parte banii pentru ziua de maine. La capataiul patului tine trei ciorapi, in care pune zilnic fie si numai un creitar si mai bine imprumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa ia ceva din ciorapi.

Intrepida (curajoasa), autoritara, Mara are o putere de munca si o inteligenta pragmatica, izvorate din experienta ei de viata si de aceea nu cheltuieste cu usurinta pentru copii ei, desi ii iubeste enorm, dorind sa stranga bani suficienti care sa-i dea puterea sa invinga viata si sa-i asigure astfel echilibrul sufletesc. Desi este zgarcita, Mara nu este lacoma, setea de bani nu o dezanimeaza, fiind mereu motivate si animate in actiunile ei de dragoste maternal. Fire energica si ambitioasa, Mara ascunde sub masca asprimii, o mare sensibilitate si sufera de fiecare data cand copii ei trec prin dificultati, fiind totdeauna de partea lor. Cand casnicia Persidei este in declin, Mara e un permanent sprijin moral pentru fata ei, ii da dreptate si o ajuta sa treaca peste greutati. Ca si Vitoria Lipan, Mara este o personalitate puternica, darza, ferma si tenace, urmarindu-si indeaproape scopul, acela de a strange bani, pentru a avea un statut social si material solid.
banii ii confera demnitate si respect de sine si Mara nu vrea sa mai ajunga la starea de umilinta pe care i-o daduse saracia: “nici ca se uitau oamenii ca mai-nainte la dansa. Las! Ca banul te ridica si in sufletul tau, si in gandul altora, dar banul agonisit e dovada de vrednicie”.
Datorita capacitatii ei de a lua viata asa cum este, Mara a fost considerata a fi “viata insasi, patimasa, puternica, rea, lacoma, generoasa, vorace, dar si darnica; animata de tensiunile cele mai obscure, dar si indrumata de elanurile cele mai nobile; neiertatoare, aspra, severa si blanda” (Magdalena Popescu).

Calculata si chibzuita, harnica si inteligenta, cu o mare vointa si stapanire de sine, Mara intruneste toate virtutile ce compun viziunea etica a lui Slavici, care construieste astfel o eroina demna de toata pretuirea si fata de care are simpatie si intelegere. Desi personajul Mara ocupa in carte un spatiu mai putin extins decat fiica ei Persida, totusi figura precupetei din Radna domina intregul roman prin forta ei, prin pregnanta trasaturilor si prin complexitate. Mara este un personaj la care se raporteaza si celelalte si care, prin ponderea lui, reprezinta un factor de echilibru. Insusi portretul ei fizic sugereaza masivitate, stabilitate: “{Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant, Mara sta ziua toata sub satra, in dosul mesei pline de poame si de turta dulce”. Sufletul ei este dominat de doua pasiuni: pentru copii sai si pentru agonisirea de bani. Dragostea fata de familie si patima inavutirii, dobandita mai recent, ii scindau personalitatea intr-un mod dramatic si cele doua sentimente nu intra in conflict atunci cand este vorba de Mara. Inventiva, aceasta gaseste intotdeauna modalitatea de a-si realize planurile in ceea ce-i priveste pe copii cu cat mai putina cheltuiala, determinand-o pe maica Aegidia s-o tin ape Persida aproape gratis, iar pe cojocarul Bocioaca sa plateasca scutirea lui Trica de armata.

Datorita capacitatii ei de a lua viata asa cum este, Mara a fost considerate a fi ”viata insasi, patimasa, puternica, rea, lacoma, generoasa, vorace si darnica; animate de tensiunile cele mai obscure, dar si indrumata de elanurile cele mai nobile; neiertatoare, aspra, severa si blanda” ( Magdalena Popescu ) S-a spus, de asemenea, ca “Mara e un character” bine determinat, o prezenta covarsitoare de la inceputul si pana la sfarsitul romanului, in vreme ce Persida “e un destin”, reprezentand, asadar, o evolutie de la adolescenta la maturitate.
Viata o transform ape tanara frumoasa si delicate intr-o replica vie a mamei sale. Conflictul dintre generatii se rezolva prin repetare de catre tineri a destinului varstnicilor. De fapt, “nu e vorba decat de o scurta criza de transmitere a deprinderilor ereditare”, observa G. Calinescu.
In concluzie, Mara este eroina principala, iscusita precupeata, podarita, hotarata, o vaduva intreprinzatoare, energica, voluntara, ce sties a duca pe umerii ei voinici, mai bine decat chiar raposatul, indatoririle ei, dominand cu
strasnicie peste viata copiilor ei.

Ioan Slavici
Coordonate ale vietii si operei
Ioan Slavici s-a nascut la 18 ianuarie 1848, in comuna Siria, de langa Arad. Urmeaza scoala primara in Siria, liceul la Arad si Timisoara, iar studiile universitare de drept si stiinte la Budapesta si Viena, unde este presedintele Societatii Studentilor Romani, „Romania juna”. In aceasta calitate, stimulat de Eminescu, de care il va lega o prietenie pe viata, va organiza Serbarea de la Putna a studentilor romani din tara si din strainatate. Debuteaza in 1871 cu o comedie, „Fata de birau”, publicata in „Convorbiri literare”, dar vocatia lui este aceea de prozator si va fi confirmata in 1881, de aparitia volumului „Novele din popor”, moment de seama in evolutia prozei romanesti. La Bucuresti este secretar al unei comisii de documentare istorice ( colectia Hurmuzachi ), profesor la Liceul „Matei Basarab” si redactor la „Timpul”, devenind coleg de redactie cu Eminescu si Caragiale, intre anii 1876-1881. In 1884, stabilit la Sibiu, intemeieaza ziarul „Tribuna”, dovedindu-se un jurnalist lucid si curajos, chemat in judecata, amendat si inchis un an de zile. La revista sibiana, Slavici inlesneste debutul lui George Cosbuc. Revenit la Bucuresti, lucreaza dupa 1890 in invatamant, editeaza ziare si reviste ( „Vatra”, impreuna cu I. L. Caragiale si G. Cosbuc ), publica volume de nuvele si romane ( „Mara” in 1906 ), precum si opere cu caracter memoralistic. Moare la 17 august 1925. Actor al unei opere innoitoare, scriitorul a lasat veritabile modele estetice in majoritatea genurilor si a speciilor literare in proza: povestirea, schita, nuvela, romanul, basmul cult ...