Marketing politic

Conceptul de marketing s-a bucurat de un număr mare de definiţii, fapt motivat de numeroase înţelesuri atribuite termenului şi de evoluţia rapidă a acestui domeniu de activitate umană. Profesorul Philip Kotler de la Universitatea Northwestern, SUA, unul dintre cei mai reputaţi specialişti în marketing, formula în 1992 următoarea definiţie:

„Marketingul reprezintă mecanismul economic şi social prin care indivizii sau grupurile satisfac nevoile sau dorinţele semenilor prin mijlocirea producerii şi schimbului de bunuri şi servicii.”

În fapt, înţelesurile date conceptului de marketing sunt multiple, el reprezentând:
- o nouă optică economică de conducere a proceselor cerute de dirijarea fluxului de bunuri şi servicii de la producător până la consumator, cu un dublu scop: satisfacerea superioară a cererii şi maximizarea profitului întreprinzătorului;

- o funcţie a întreprinderii, ce dobândeşte un conţinut concret, distinct de celelalte funcţii ale firmei (funcţia de cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, financiar-contabilă, de personal); cu ajutorul acestei funcţii conducerea firmei are posibilitatea să cunoască şi să anticipeze permanent cerinţele pieţei căreia se adresează, să producă şi să comercializeze acele mărfuri ce răspund cât mai bine exigenţelor consumatorilor, să valorifice cât mai profitabil potenţialul uman, material şi financiar de care dispune.

Schimbarea de optică pe care o determină marketingul în cadrul firmelor ce îl adoptă aduce în prim-planul priorităţilor decizionale cerinţele consumatorului (utilizatorului) cărora le subordonează problemele organizării şi conducerii proceselor de producţie şi desfacere.

Funcţiile marketingului sunt multiple:
- funcţia de cercetare a pieţei, a nevoilor de utilizare sau consum, care este funcţia – premisă;
- funcţia de creştere a capacităţii de adaptare a firmei la cerinţele mediului său de piaţă, care est funcţia – mijloc;
- funcţia de satisfacere superioară a nevoilor de utilizare sau de consum;
- funcţia de maximizare a profitului;

Dezvoltarea extensivă a marketingului reprezintă lărgirea ariei sale de răspândire, încorporarea concepţiei de marketing de către un număr tot mai mare de firme, nu numai din domeniul producţiei materiale ci şi din sfera comerţului şi a prestărilor de servicii; tot în acest context, marketingul a fost încorporat şi în cadrul societăţii civile, în cadrul organizaţiilor neguvernamentale, dar şi în cadrul partidelor politice, tocmai din cauza dezvoltării acestuia şi funcţiilor sale. Unul dintre conceptele cele mai importante ale societăţii de astăzi este acela de „rentabilitate”. Conceptul se regăseşte în toate domeniile economiei şi vieţii sociale, şi, ca atare, trebuie să se găsească şi în domeniul politic.

Un produs este rentabil dacă se vinde, o întreprindere este rentabilă dacă oferă produse sau servicii care se vând, etc. Orice activitate sau acţiuni în orice domeniu se pot evalua prin rentabilitate. Un management competitiv asigură rentabilitatea utilizând instrumentele de marketing pentru cunoaşterea pieţelor, a nevoilor şi cerinţele consumatorilor. Astfel, se vinde numai ceva de care este nevoie, este rentabil. Bunuri de care nu este nevoie, nu se vând. Deci cine nu este în stare şi satisfacă nevoi prin ceea ce produce sau ceea ce oferă, nu este rentabil. Marketingul, cel care strânge informaţiile de piaţă şi fundamentează deciziile de conducere, are trăsătura caracteristică esenţială de a avea în vedere tocmai studiul nevoilor şi cerinţelor consumatorilor.

Am abordat mai devreme ariile de extindere a marketingului, arătând implementarea acestuia în cadrul unui partid politic. O comparaţie a unei întreprinderi cu un partid politic, a structurilor acestora, relevă următoarele: O conducere cu nivele ierarhice corespunzătoare există atât într-o întreprindere cât şi într-un partid; structuri de lucru specifice de proiectare, de execuţie, de distribuţie a produselor care se fabrică sau a serviciilor care se oferă există într-o întreprindere şi trebuie să existe şi într-un partid – specificitatea lor depinde de specificitatea produsului fabricat şi de cel căruia i se adresează pentru a-i satisface o nevoi, consumatorul final.

Un partid lucrează cu informaţii. El este atât beneficiar cât şi distribuitor de informaţii. O pondere însemnată o constituie categoria de informaţie publică referitoare la activităţile partidului. Produsele „fabricate şi distribuite” de partid sunt informaţii transmise cu ajutorul diverselor suporturi: acţiuni, declaraţii, mesaje, documente, interviuri, etc, sub formă scrisă sau vorbită.