Melancolie - Mihai Eminescu

Trimis la data: 2013-02-03
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 6
Nota: 8.81 / 10
Downloads: 0
Autor: Mocanu Gabriela
Dimensiune: 22kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Poetul este unul dintre marii cantareti ai iubirii. Sentimentele ce insufletesc poezia sa erotica se repartizeaza de la fericirea iubirii impartasite pana la deceptia adanca, pana la revolta si satirizare. Poemul "Melancolie" apare la 1 septembrie 1876, in "Convorbiri literare", fiind "unul dintre cele mai bogate in substanta lirica si unul dintre cele mai miscatoare pe care le-a compus Eminescu" (Alain Guillermou). Melancolie, ale carei imagini bizare, amestecate cu obsesii, au agitat apropiatii poetului, ramane sursa fidela a starii de zbucium care a caracterizat vara anului 1876, contribuind la adeverirea mesajului poetic.
Fiind specia meditatiei romantice, aceasta poezie inglobeaza atitudinea reflexiva, deprimata a poetului a carui fire inchisa surprinde, un ciclu temporal in viata universului. Poezia si visul se exerseaza cu scopul de a intoarce roata vremii , trecand prin punctele de solstitiu ale fiecarei civilizatii spre timpurile ei echinoxiale, in care si-a intemeiat miturile. Timpul este considerat laimotivul operei sale, fiind o supratema, cu sentimentul straniu al ireversibilitatii sale.Vesnicia circularitatii anilor creaza impresia unei temporalitati identice dominate de particularitatile miscarilor pamantului in jurul axei soarelui.

Tot ce misuna pe pamant, orice suflare este supusa scurgerii timpului, lasand in urma lui efecte devastatoare, creand mediul propice instaurarii melancoliei. Melancolia este stare de spirit dominanta, vazuta ca o modalitate de introspectie, de sondare a visului, a destinului. Melancolia, sentimentul romantic cel mai des intalnit, se explica prin faptul ca impresia generala este de timp trecut, de vreme ce inceteaza sa-si deapane fusul temporal, pentru ca se apropie de sfarsit.Poetul tinde sa recladeasca partile vietii fragmentate de viiturile timpului neingaduitor, privind cu un ochi netru la acest proces de refacere, fara sa intervina in modificarile ce au loc in acest spatiu.

Poetul intemeieza starea de neliniste pe un substrat filozofic, combina in mod riguros doctrina sa despre lume si om, cu sentimentul pe care-l are despre propria-i viata. Titlul poeziei induce cititorul in lumea apatie, a suferintelor launtrice, amplificate in toiul noptii de arcul luminous al lunii.Acest poem incepe cu o invocatie adresata lunii, care trece, regina moarta a noptii, printr-o poarta deschisa printre noi, astfel incat solemnitatea funerara oferita de astrul noptii da nastere unui ritual cosmic titanic. Aceasta metafora presupune o comparatia initiala: "luna ca o regina moarta a noptii", comparatie bazata pe doua similitudini: paloarea astrului si a unei fiinte moarte, unicitatea lunii pe cerul noptii si prezenta ei dominanta fata de celelalte corpuri ceresti.

Cititorul este introdus in lumea irealului cu ajutorul verbului impersonal "parea", cu caracter subiectiv, contribuind la constructia unei imagini poetice deschizatoare de orizonturi noi.Un val alb de promoroaca acopera pamantul. Momentul surprins este de visare, ambii indragostiti asteptandu-si partenerul sa apara, in timp ce orele treceau, se intetea dorinta ambilor indragostiti de implinire a iubirii.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.