Metamorfoze spatio-temporale in Cartea de la Metopolis

Trimis la data: 2006-08-20
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 5
Nota: 8.92 / 10
Downloads: 496
Autor: Dexter
Dimensiune: 16kb
Voturi: 27
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Metamorfoze spatio-temporale in Cartea de la Metopolis - Ştefan Bănulescu, unul dintre cei mai originali prozatori contemporani, a trăit în perioada 1929-1998, s-a născut la Făcăieni, judeţul Ialomiţa, sat din Câmpia Bărăganului, aproape de Dunăre. A avut studii filologice şi o prestanţă vie în redacţiile revistelor România literară şi Luceafărul. Metamorfoze spatio-temporale in Cartea de la Metopolis
Metamorfoze spatio-temporale in Cartea de la Metopolis - A publicat volumele Drum în câmpie (1960), Iarna bărbaţilor (1965),ale cărei ediţii ulterioare vor include şi poeme în manieră folclorică din placheta Cântece din câmpie (1968), Scrisori provinciale (1976), Cartea de la Metopolis – roman, primul dintr-o proiectată tetralogie- Cartea milionarului (1977).

Metamorfoze spatio-temporale in Cartea de la Metopolis - Deşi restrânsă opera lui Ştefan Bănulescu, a configurat un univers memorabil. Spaţiul imaginarului e câmpia ca la înaintaşii Galaction,Voiculescu, Panait Istrati, şi contemporanii săi Fănuş Neagu şi Paul Georgescu.Cu vastitatea-I copleşitoare creează o anumită atmosferă: singurătatea, monotonia, toropeala care generează efecte halucinante, sugestia fantasticului amintind deopotrivă de Mircea Eliade şi de realismul magic al sud-americanilor.

Proza lui Bănulescu este mimesis-imitare a realului, dar şi anamnesis- memorie, amintire a celor deja create sau scrise, imaginarul se impregnează de melancolia descendenţei, de livresc, îngăduind situarea sa într-o a treia vârstă a romanului- corinticul. (N.Manolescu-Arca lui Noe, III).

Alături de D.R.Popescu şi Fănuş Neagu, Ştefan Bănulescu creează o fornulă nouă a realismului artistic, romanul mitic, care se impune într-un răstimp când, abia ieşită din dogmatism, proza românească descoperă politicul şi istoria.

Cartea de la Metopolis- este prima dintr-o serie de patru cărţi proiectate a fi reunite sub titlul Cartea milionarului , celelalte trei volume anunţate Cartea Dicomesiei, Sfârşit la Metopolis şi Epilog în oraşul Mavrocordat – nu au mai apărut, din al doilea volum publicându-se doar o nuvelă.

Cele patru titluri trimit la reperele unei geografii fabuloase şi ale unui timp revolut, cărora Milionarul(naratorul) le-a închinat cartea la care a lucrat întreaga viaţă.

Cartea de la Metopolis – nu se încadrează la tiparele cunoscute ale romanului, ci cuprinde o seamă de povestiri care alcătuiesc, împreună, cronica unui spaţiu mitic şi magic, al cărui centru este oraşul Metopolis- cel mai important personaj al volumului. Romanul se deschide prin sosirea, la Metopolis, a unui anume Glad, care intră în oraş dând de-a dura o roată de căruţă. Simbolismul roatei fiind atât de bogat, vom încerca să descifrăm romanul pornind de la semnificaţiile acesteia:-în unele mitologii, roata este un simbol solar, din ea născându-se spaţiul şi timpul.

În Cartea de la Metopolis spaţiul este cel dunărean, mai precis este situat la confluenţa dintre cele două braţe Borcea şi Dunărea. În acest topos( spaţiu aparţinând mitului) mitic, sunt situate oraşele Metopolis şi Mavrocordat, satele Dicomesiei, Cetatea de Lână, Insula cailor şi Insula măcelarilor- repere pe care Milionarul le arată, cu mândrie, lui Glad, atunci când acesta soseşte în oraşul său.

Metopolisul, a cărui istorie, spun localnicii, îşi are rădăcinile în Bizanţ, agonizează lent, deşi în subsolul său se află o mare bogăţie: marmura roşie. Nişte plăci de marmoră, împodobite cu basoreliefuri bizantine(metope), au fost chiar descoperite în preajma aşezării, fapt care I-a dat şi numele : Metopolis = oraşul metopelor.

Singura activitate care se mai desfăşoară în această urbe, este negoţul cu ani; în virtutea acestuia, indivizi ca Bazacopol sau Havaet cumpără, odată cu proprietăţile ridicate pe statuile de marmoră, şi anii care le-au mai rămas bătrânilor proprietari, plătindu-I în rate mizere.

De cealaltă parte, satele Dicomesiei, aflate într-o câmpie mănoasă şi întinsă, înfloresc şi atrag până şi pomii (oamenii buni de muncă şi tineri) care părăsesc Metopolisul, căutându-şi un alt spaţiu vital, chiar şi salcâmii( arbori sacri) sunt luaţi cu rădăcini cu tot, de către dicomesieni, despuind Metopolisul de atributele sfinţeniei.

Crescători de cai din tată-n fiu , dicomesienii îşi aleg miresele în cadrul unor întreceri, ritualuri păstrate din vechime, fetele care privesc spectacolul alergărilor de cai (din ziua de Bobotează) fiind răpite şi integrate în noul neam. De altfel, cailor le-a fost şi dăruită insula care le poartă numele şi unde ei trăiesc în sălbăticie, ca în vremurile preistorice.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.