Miezul Iernei - demonstratie

Trimis la data: 2006-06-12
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 2
Nota: 7.47 / 10
Downloads: 4694
Autor: George Floroian
Dimensiune: 5kb
Voturi: 536
Tipul fisierelor: rtf
Acorda si tu o nota acestui referat:
Miezul Iernei - Scriitor clasic al literaturii romane, V. Alecsandri se afirma in domeniul poeziei, teatrului si prozei. Este primul poet care a inchinat un volum de versuri naturii, volum intitulat "Pasteluri", din care face parte si poezia "Miezul Iernei ".
Miezul Iernei este o poezie lirica in care este realizat un tablou de natura, prin intermediul caruia se exprima direct sentimente, folosind ca mod de expunere descrierea. O astel de opera literara se numeste

Miezul Iernei - Poezia realizeaza un tablou plin de maretie a unei nopti de iarna, anotimp surprins in mijlocul lui, idee subliniata chiar din titlul poeziei. Natura este coplesita, incremenita de un ger naprasnic. Imaginea gerului este realizata prin epitet dublu: "ger amar, cumplit".

Efectele gerului sunt simtite atat de elementele naturii terestre, cat si de cele ale naturii cosmice. Astfel, stejarii din padure "trasnesc", stelele par "inghetate", lucind pe cerul care pare de otel. Zapada "cristalina" capata stralucirea diamantului si cartaie sub picioare la fiecare pas. Gerul a incremenit acest tablou de natura, un tablou static, in care totul este invaluit intr-o atmosfera rece si pare inghetat.

Prezenta omului este sugerata prin imaginea fumurilor albe, care se inalta in vazduhul "scanteios", epitet care sugereaza faptul ca noaptea este senina. Fumurile par coloane inalte ale unui templu urias , "maiestos", care uneste cerul cu pamantul. Imaginea fumurilor este realizata prin folosirea epitetelor si a comparatiei: "Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios/Ca inaltele coloane unui templu maiestos".

Pe aceste coloane inalte se asaza o cupola uriasa, "bolta cerului senina", a carei seninatate este sporita de prezenta lunii. Imaginea ei este realizata prin folosirea metaforei dublate de epitet: "Luna isi aprinde farul tainic de lumina". Stralucirea lunii invaluie totul intr-o atmosfera misterioasa a lunii. Spaima este alungata de maretia tabloului, care starneste in sufletul privitorului admiratie si uimire, sentimente exprimate direct prin folosirea interjectiei: "O! Tablou maret, fantastic! ...". Maretia tabloului este sporita de multimea stelelor argintii, care sunt purtatoare ale luminii vesnice. Ele par niste faclii stralucitoare, ce impanzesc nemarginitul templu al naturii.

Folosind comparatia, muntii sunt asemanati cu altarele unui templu, iar codrii sunt "organe sonore", in care crivatul face sa rasune o muzica ce trezeste spaima.

Intregul tablou este incremenit, pustiu si tacut, imagine realizata prin enumeratie: "Totul e in neclintire, fara viata, fara glas/Nici un zbor in atmosfera, pe zapada nici un pas".

Atat vazduhul, cat si pamantul, par lipsite de viata, de miscare, ceea ce aduce in sufletul privitorului un sentiment de teama, de neincredere, deoarece gerul pare sa fi distrus viata.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.