Mihai Eminescu

"Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar". Poet national si universal Scriitorul total al literaturii românesti Poetul nepereche Geniul tutelar al culturii neamului Fauritorul limbii literare Luceafarul culturii românesti E unul care cânta mai dulce decât mine? Cu-atât mai bine tarii, si lui cu-atât mai bine. Apuce înainte s-ajunga cât mai sus, La rasaritu-i falnic se-nchina-al meu apus. (V.Alecsandri - Unor critici) 1850, 15 ianuarie Se naste la Botosani Mihai, al saptelea din unsprezece copii zamisliti de Gheorghe si Raluca Eminovici. Botezat la Biserica Uspenia, aflata aproape de casa natala, din centrul urbei. Azi disparuta, casa facea parte din zestrea mamei.

Tatal Gheorghies avea rangul de caminar si muncise ca vechil pe mosia din Dumbraveni (spre Suceava). 1850-1856 Mihai îsi petrece copilaria la Botosani si, desigur, calatoreste în trasura parintilor la mosia Durnesti, spre Prut, luata în arenda, la Agafton, Bucecea, Catamaresti, Cucorani etc. 1856-1858 Copilarie de farmec la Ipotesti, alaturi de droaia de plozi. Familia Eminovici, care cumparase mosia cu 4000 de galbeni, darâma casa batrâneasca si ridica un conac nou. Mihaita era înconjurat prin, "natala mea vâlcioara" de patru frati: Serban, Niculae, Iorgu si Ilie (acesta era prietenul de nazdravanii).

Surorile Ruxandra si Maria au murit de copile. Dar, "dulcea mama" mai naste patru prunci, dupa Mihai: Aglae, Harieta, Matei si Vasile, ultimul încetând din viata la vârsta frageda. 1858-1860 Dupa ce învatase doua clase acasa, severul caminar Gheorghies îl duce peste hotar, în Bucovina stapânita atunci de Imperiul austro-ungar, la Cernauti. În pasaport, tatal declara ca Mihai de 8 ani are "parul negru, ochii negri, nasul potrivit, fata smolita". Clasele a III-a si a IV-a le urmeaza la Scoala primara greco-orientala numita "National-Hauptschule". Locuieste la Aron Pumnul (profesor si revolutionar pasoptist ardelean), prieten cu tatal sau.

Ceilalti frati sunt la gimnaziu. Mihai învata binisor, dar programul militaresc si dorul de casa îl determina sa fuga singur, pe jos, pâna la Ipotesti. Biciul usturator al caminarului îl obliga sa revina în capitala Bucovinei. 1860, în septembrie Tatal îsi duce iarasi baietii, prin vama Mihaileni, la Cernauti. Mihai e înscris la "K.K. ober-Gymnasium" 1860-1863 Frecventeaza gimnaziul. Rezultate bune în prima clasa ("excelent" la româna, "foarte bine" la istorie), dar în clasa a II-a merge ca racul si, neglijând matematica si latina, ramâne repetent. Fuge iarasi la Ipotesti, peste granita, mai simte o data biciul tatalui, care-l duce legat la Cernauti.

Repeta clasa a II-a gimnaziala, dar dupa Pasti (1863) nu mai e înscris în cataloage. 1864 Atras de teatru, însoteste trupa Fanny Tardini-Vladicescu care soseste la Hotel Moldova din Cernauti. Este angajat ca sufleur si pleaca in turneu cu trupa la Brasov. Era fascinat de frumusetea actritei Fanny Tardini. Toamna e copist în administratia judetului Botosani, pâna în martie 1865. 1865-1866 Mihai mai are o sansa: sa-si continue la Cernauti studiile liceale în particular. Are grija de biblioteca lui Aron Pumnul.

Dar în ianuarie, când numara 16 ani, e zguduit de moartea, tocmai lânga el, a profesorului. Plânge în hohote, fiindca se stie, spiritual vorbind, fiul adoptiv al ardeleanului. Seara, îi citeste colegului Stefanelii poema La moartea lui Aron Pumnul, compusa în acea zi. E prima creatie, publicata în brosura omagiala Lacramioarele învataceilor gimnazisti din Cernauti la moartea preaiubitului lor profesor Aron Pumnul, tiparita cu aceasta ocazie. Semna: M. Eminoviciu, privatist. La Ipotesti, adolescentul Mihai e coplesit de prima iubire. Se zice ca o chema Casandra Elena si era fiica lui Gheorghe Alupului.

Arata ca floarea alba de cires. Se plimba prin lunci, prin codru, pâna la lacul fermecat. Ea e mai mare decât junele amorezat. Mai apoi, fiind departe, Mihai afla ca fata de 19 ani a fost luata de zburatorul, rapusa de dropica (hidropizie) si e înmormântata în tintirim. Trist, o evoca în: De-as avea, Din strainatate, Mortua est (intitulata la început Elena), Aveam o muza ori Floare albastra. Trimite poezia De-as avea revistei Familia, condusa de Iosif Vulcan, care o publica imediat (martie 1866), schimbându-i numele din Eminovici în Eminescu. Calatoreste mai mult pe jos la Blaj ("mica Roma", despre care-i vorbise Pumnul). Cu ghetele rupte si o traista în spinare (cu niste carti si caiete în care adunase folclor), Mihai coboara de pe dealul Hula în "vatra românismului" - Blaj, încearca sa-si dea examenele, dar nu le ia, neavând conditii de învatatura.

Fara parale, doarme într-un pod de fân, îmbuca din piata prune cu pâine neagra si se scalda în Târnava (fiind un bun înotator). Citeste cu nesat cartile de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipotesti nu-i vin la timp si pleaca la Sibiu, în cautarea fratelui sau Neculai, dar acesta plecase la Timisoara. La vremea strugurilor, este în mizerie, cu picioarele goale. Un teolog îi da niste ghete. Pasaportul fiind expirat, este ajutat de Popa Bratu din Rasinari (bunicul dinspre mama al poetului O. Goga) sa treaca clandestin granita austro-ungara spre tara sa, România, furisându-se prin munti.