Mihai Eminescu - Luceafarul

Trimis la data: 2010-07-27
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 7
Nota: 10.00 / 10
Downloads: 0
Autor: Valentina_L
Dimensiune: 24kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Luceafarul este publicat in anul 1883 in Almanahul Societatii Academice Social Literare "Romania Juna" din Viena. Revista Convorbiri literare a reprodus versiunea din almanah, iar T. Maiorescu publica poemul in editia sa de versuri de la sfirsitul anului 1883. Luceafarul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Aceasta idee este prezenta si in poeziile de tinerete ale lui M. Eminescu, dintre care amintim Gemenii, Povestea Dochiei si Ursitorile in care Dochia este simbol al existentei Daciei.

Referate similare:

Ideea geniului nemuritor in stele si in "Povestea magului calator in stele" si "Peste codrii sta cetatea", in care prezentarea eroilor ne duce cu gindul la Luceafarul. Aici el, Zburatorul apare descris: "cu par lung de aur moale, / si cu ochii plini de jale / trestia-l incununeaza / hainele-i scintejaza / haine lungi si stravezii / pare un mort cu ochii vii".

Ideea Luceafarului dateaza de la Berlin, cind a citit un jurnal de calatorie a lui Richard Cunici: "Bucuresti si Istambul", "Povestiri romanesti, unguresti, turcesti". Acest jurnal cuprinde si doua basme, culese de Cunici in Muntenia. Cele doua basme au fost versificate de M. Eminescu sub titlul: "Fata in gradina de aur", iar al doilea: "Miron si frumoasa fara corp".

Fata in gradina de aur: un imparat avea o fata de o frumusete fara pereche. Ca sa o puna la adapost o duce impreuna cu roabele ei intr-o vale stearpa intre munti, si o inchide intr-un palat cu gradina de aur. De ea se indragosteste un zmeu, care se metamorfeaza in stea si sub chipul unui tinar frumos patrunde in castel si o invita pe fata sa-l urmeze in nori, aproape de soare. Fata il refuza, fiindca o arde caldura soarelui. Zmeul se metamorfozeza apoi in ploaie si tot sub forma unui tinar frumos o invita pe fata in fundul marii.

Fata il refuza din nou, datorita senzatiei de raceala. In acest timp un fecior de imparat afla de frumusetea fetei si ajutat fiind de sfinta Miercuri, Vineri si Duminica intra in palat si ii propune fetei sa fuga cu el. Fata accepta. Razbunarea zmeului difera in basm si in versificatie. In basm zmeul din ochii caruia curg margaritare rastoarna o stinca peste fata, iar pe fecior il lasa sa moara in valea aducerilor-aminte. In versificatie M. Eminescu indulceste finalul, zmeul blestemind pe cei doi: "un chin s-aveti de a nu muri deodata".

Miron si Frumoasa fara corp: Miron este un fiu de cioban caruia ursitoarele i-au harazit(jovendolt) sa doreasca ce este mai de pret in lume. Miron se casatoreste cu o fata de imparat, dar aude ca in lume se gaseste o fecioara fara corp, de o frumusete fara pereche. Pleaca sa o caute, o gaseste si se indragosteste de ea. Pentru fecioara nu exista insa pasiune, patima ei fiind rece, ireala. Miron se intoarce la sotie, dar nu poate uita vraja Frumoasei fara corp si se stinge de dorul frumusetii pe care nu a putut-o stringe in brate. De aici este luata in Luceafarul nazuinta paminteanului, catre idealul, care desi apropiat, ramine de neatins.

Elementul comun in cele doua basme este tragicul destinului omenesc, una si aceeasi drama vazuta sub doua aspecte. Una: suferinta celui care se coboara de la inaltimea idealului la conditia paminteasca. Si al doilea aspect este suferinta paminteanului, care alearga mereu catre un ideal de neatins.

M. Eminescu a ales acest basm, pentru ca a gasit o conceptie proprie despre soarta geniului in lume, el aflindu-se sub influenta lui Schoppenhauer. Dupa Schoppenhauer geniul setos de cunoastere doboara in cercul restrins al muritorilor, dar nefiind inteles se intoarce in lumea lui.

Intr-o fila de manuscrise M. Eminescu face interpretarea Luceafarului: "Intlesul allegoric ce i-au dat este ca daca geniul nu cunoaste moarte, si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamint nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc".

In cadrul, poemului gasim elemente folclorice legate de structura de basm, de formula, ritual, introductiva: a fost odata. Tot element folcloric este natura conflictului, motivul zburatorului, al elememtelor de descintec si metamorfozele specifice fabulosului popular. Eroii sunt din lumea basmului ca si portretele lor. Lexicul folosit de M. Eminescu este tipic popular, ca si structura metrica a versului popular de 7-8 silabe.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.