Mihai Eminescu - natura si iubirea

In primul rand surprinde diversitatea diversitatea cadrului natural in care in care elementele silvistice au simboluri , ele presupunand prabusirea in somn(teiul, salcamul) pentru eternitate .,,Langa sa;cami stare-am noi noapte-ntreaga"sau

,,Adormindom , troieniva teiul oare peste noi .Natura eminesciana este vazuta pe orizontala si verticala inpletind terestru si spatial , izvorul si muzica sferelor.Deasupra fetei se gaseste,, Luna tu stapana mari, Pe a lumi bolti luneci "

Elementel lacustrice este bine reprezentat (izvorul, lacul, balta) fiind si un spatiu pretextual pentrua aparitia ninfelor, ielelor , zanelor , craieselor acvatice.,,Dandu-si restia intr-o parte sta copila lin plecata" , ,,Ea din trestii sa rasara si sa-mi cada lin pe piept "

In viziunea eminesciana natura este si spatiul protector care asigura intimitatea ideala disocind relitatea banala de virscia spiratiei .,,Acolo-n ocho de padure , Langa bolta cea senina si sub trestia cea lina , v-om sedea singuri singurei. In celalalt plan chemarea de iubire o adresata de obicei indragostitul .Povestea de iubire nu este una reala ea find una imaginara fapt relata de folosirea conjunctivului si a vitorului popular.,,Sa sarim in luntrea mica ...

Sa fim singuri singurei "Idealul de frumos eminescian este reprezentat de femeia cu ochi albastri parul blond , inalta mladioasa .,,Parui galben..Iar in ochii ei albastrii toate basmele se aduna.Femeia nu are consistenta este idealizata in maniera lirica provensala de dragoste .,,Si ca un inger printre oameni , In cale vietii mele iesi "