Mihai Eminescu-opera autobiografica

Mihai Eminescu este al saptelea dintre cei unsprezece copii ai caminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei, si al Ralucai Eminovici, nascuta Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti. Familia cobora pe linie paterna din Transilvania de unde emigreaza in Bucovina din cauza exploatarii iobagesti, obligatiilor militare si a persecutiilor religioase.

[necesita citare] Unii autori au gasit radacini ale familiei Eminovici in satul Vad, din Tara Fagarasului, unde mai exista si astazi doua familii Iminovici. Bunicii sai, Vasile si Ioana, traiesc in Calinestii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna intemeiata de emigrantii transilvaneni. Bunicii paterni mor din cauza epidemiei de holera din 1844, si poetul, nascut mult mai tarziu, nu-i cunoaste si nu-i evoca in scrierile sale.

Gheorghe, primul baiat al lui Vasile, tatal poetului, trece din Bucovina in Moldova si indeplineste functia de administrator de mosie. Este ridicat la rangul de caminar si isi intemeiaza gospodaria sa la Ipotesti, in Tinutul Botosanilor.Primul nascut dintre baieti, Serban (n.1841), studiaza medicina la Viena, se imbolnaveste de tuberculoza si moare alienat in 1874. Niculae, nascut in 1843, va contracta o boala venerica si se va sinucide in Ipotesti, in 1884.

Iorgu, (n. 1844) studiaza la Academia Militara din Berlin. Are o cariera de succes, dar moare in 1873 din cauza unei raceli contractate in timpul unei misiuni. Ruxandra se naste in 1845, dar moare in copilarie. Ilie, n. 1846 a fost tovarasul de joaca al lui Mihai, descris in mai multe poeme. Moare in 1863 in urma unei epidemii de tifos. Maria, n. 1848 sau 1849 traieste doar sapte ani si jumatate. Aglae (n. 1852, d. 1906), a fost casatorita de doua ori, locuieste in Ipotesti si are doi baieti, pe Ioan si pe George.

A suferit de boala Basedow-Graves. Mihai a fost cel de-al saptelea fiu. Dupa el s-a nascut in jur de 1854 Harieta, sora mai mica a poetului, cea care l-a ingrijit dupa instaurarea bolii. Matei, n. 1856, este singurul care a lasat urmasi directi. A studiat Politehnica la Praga si a devenit capitan in armata romana. S-a luptat cu Titu Maiorescu, incercand sa impiedice publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an si jumatate, data nasterii sau a mortii nefiind cunoscute.

O posibila explicatie este ca in secolul al XIX-lea speranta de viata nu depasea 40 de ani, epidemiile de tifos, tuberculoza, hepatita erau frecvente, iar pentru sifilis nu exista vreun tratament, boala fiind incurabila pana la inventarea penicilinei.