Mihai Eminescu - Pe langa plopii fara sot

Trimis la data: 2010-07-16
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 2
Nota: 7.62 / 10
Downloads: 14953
Autor: Andy1496
Dimensiune: 7kb
Voturi: 295
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Mihai Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii române. Prin tot ce a creat, el a produs un efect de modelare profundă si de durată. A făcut ca toată poezia acestui secol să evolueze sub asupririle lui. În poezia “Pe lingâ plopii fără soţ...” înfăţişează ideile unei elegii erotice unde predomină tema iubirii şi a suferinţei. Anume, titlul semnifică un gest al singurătăţii “plopii fără soţ” . În tema poeziei se situează şi natura care este mai sărăcăcioasă şi urbană, reprezentată prin străzi pustii, ferestre închise, plopi singuratici.
Poezia capată o tonalitate tristă chiar de la inceput. Eul liric fiind neînţeles şi cuprins de o flacără a iubirii îmbrăţişează un spaţiu mai sumbru iar timpul se plasează pe doua planuri temporale(trecut şi prezent),în acest anturaj şi cu trăiri melancolice. Eul liric este copleşit de o gamă de sentimente întunecate.

Atunci cândva el suferea şi iubea cu o nelinişte sufletească, dar acum el încearcă nişte sentimente de nepăsare, durere, tristeţe şi singurătate sufletească.Sugestiile universului identic se bazează în primul rând pe motivul iubirii şi al tristeţei care-l putem numişi un motiv leit care semnifică o suferinţă din cauza dragostei ăatre o fiinţă. Superba metaforă “candela iubirii” sugerează intensitatea sentimentului trăit care a dat naştere unei energii acaparatoare.

Iubirea e simţită de poet ca revărsare a flăcarii, ca o intensificare a vitalităţii, e contaminarea de sacru şi dăruire totală. De-asemenea întreaga gamă de figuri de stil îmbracă poezia într-un univers şi mai tandru, şi mai arzător. Epitetul “ ochi păgâni şi plini de suferinţi” şi “ rece ochi” semnifică durerea eului liric văzută in ochii lui reci.

Iar personificarea “plopi fără soţ” inconcomitent cu titlul poeziei abordează imaginea plopului asociată cu jalea şi singurătatea, şi aceşti copaci fără soţ formează fundalul suferinţei poetului.
În funcţie de aceste elemente, de prezenţa sau absenţa lor, de totalitatea sentimentelor şi de imaginea iubitei, poezia de dragoste “Pe lângă plopii fără soţ” capătă o tonalitate tristă şi se apropie de elegia erotică, romanţă, cântec.

Sentimentul dragostei aparţine de trecut şi de aici apare regretul, nostalgia, singurătatea. Ideea elegiei determină faptul că dragostea ar fi murit sau fie a fost refuzată îndrăgostitului fără nici o speranţă şi a renunţat la ea.

În acestă poezie Eminescu nu a caracterizat-o şi nu a blanat femeia , dar cel puţin a regretat faptul că nu a fost capabil să aprindă candela iubirii “Şi noaptea candela s-aprinzi/Iubirii pe pământ”.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.