Miorita

În partea dramatică a baladei Miorita, care constă într-un dialog imaginar între ciobanul moldovean şi o oiţă năzdrăvană se accentuează reciprocitatea sentimentelor celor două fiinţe. Aflând de complotul pus la cale (aceasta este intriga), o oiţă năzdrăvană, credincioasă încearcă să-şi avertizeze stăpânul, dar cu menajamente, astfel putem distinge mai multe etape. Mai întâi, oiţa îşi manifestă neliniştea atrăgând atenţia asupra ei:“De trei zile-ncoace,Gura nu-i mai tace,Iarba nu-i mai place…”

Miorita.Comportamentul ei îl îngrijorează pe cioban care i se adresează cu duioşie subliniind afecţiunea omului faţă de animalul credincios.
Poetul anonim foloseşte cu măiestrie dativul posesiv sau diminutivele („mioriţă”, „oiţă”, „bolnăvioară”, „drăguţă”).Mioriţa îşi atrage stăpânul într-un loc tainic „La negru zăvoi...”, iar apoi îl îndeamnă să se apere: „Stăpâne, stăpâne,Îţi cheamă ş-un câne,Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc...”

Abia în acest moment, mioriţa îi spune cu durere despre complot: „Că l-apus de soare,Vreau să mi te-omoare – dativul posesiv,Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean...”O dată cu motivul acesta începe desfăşurarea acţiunii. Dialogul purtat între oiţă şi cioban constituie partea dramatică a baladei.

Răspunsul ciobanului moldovean constituie partea lirică a baladei şi reprezintă atitudinea în faţa morţii, atitudine ce a dat naştere mai multor interpretări, de multe ori controversate în critica noastră literară.

Aflarea veştii nu-l înspăimântă pe cioban, el priveşte moartea ca pe un fenomen firesc prin care orice om trebuie să treacă mai devreme sau mai târziu. În general este atitudinea poporului român care vede în moarte o etapă de trecere din microuniversul uman în macrouniversul infinit.Prin moarte, omul, fiinţă trecătoare se contopeşte cu natura veşnică, devenind astfel o fărâmă de eternitate.

În acest răspuns apare motivul testamentului. Moartea prezumtivă („Şi de-a fi să mor”) îl face pe cioban să-i transmită oiţei credincioase ultimele sale dorinţe adresate celor doi potenţiali asasini.El doreşte să fie înmormântat în mijlocul naturii „În strunga de oi”/ „În dosul stânii...”, pentru ca şi după moarte să rămână în mediul natural în care şi-a dus scurta existenţă.