Mircea Eliade - Mai multe feluri de a pierde timpul

Trimis la data: 2009-09-21
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 5
Nota: 8.56 / 10
Downloads: 91
Autor: Florentina Lungu
Dimensiune: 15kb
Voturi: 4
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Oricat de lung si de ciudat ar parea fi titlul conferintei de asta seara, el nu este in nici un caz o gluma. Daca m-as incumeta vreodata sa scriu un manual de Savoir vivre, nu as uita sa dedic un intreg capitol artei de a-ti pierde timpul. Mi se pare ca aceasta fericire - care este in acelasi timp si un admirabil instrument de cunoastere - a fost de mult uitata. Si a fost, cred, uitata - tocmai pentru ca modernii, adica oamenii civilizati, nu stiu cum sa-si pretuiasca timpul, si nu atat de mult timp liber incat isi reglementeaza pana si distractiile.
Niciodata nu a fost in lume mai mult "timp liber" decat in veacul acesta. de aceea niciodata n-au fost mai multe distractii automate - cum sunt sportul, cinematograful, flirtul sau lectura usoara - care incearca sa umple acest timp liber, sa-l integreze intr-o pseudoactivitate; cu alte cuvinte, sa-l prefaca din "timp pierdut" in "timp placut consumat", de "petrecere" - adica de uitare nebagata in seama - in toate manifestarile vietii moderne.

Asa imi explic eu incomprehensibilitatea epocii noastre fata de anumite adevaruri simple; adevaruri care nu pot fi patrunse decat de unul care stie sa-si intrebuinteze timpul, dar stie tot atat de bine sa-l si piarda.Dar sa ne intelegem. Sunt nenumarate feluri de a pierde timpul intr-un mod stupid sau automat - si asta nu inseamna a pierde timpul, ci a-l consuma. Lenea intelectuala, eternul vagabondaj sau acea disponibilitate determinata de incapacitatea de a actiona - toate acestea conduc la acea vana risipire de timp a omului modern.

Insul nici nu traieste propriu-zis in aceasta inutila risipire de timp. El se abandoneaza distractiilor din lene sau din plictiseala. Ganditi-va la viata pe care o duce majoritatea contemporanilor nostri. Cand isi pierd ei, cu adevarat, timpul? Au intotdeauna o distractie la indemana, iar cand aceasta le lipseste, au somnul. Niciodata nu raman singuri. Au intotdeauna narcotice - dupa cum in timpul lor liber au ceasornice. Intotdeauna m-a mirat aderenta aceasta ciudata a omului modern la ceasornic.

Pe dumneavoastra nu va inspaimanta continua verificare a timpului prin sagetile ceasornicului? De mult doresc sa ma informez undeva despre felul cum isi dadeau intalniri oamenii altor secole. As vrea sa stiu, de pilda, daca si ei cunosteau aceste cruzimi - pe care eu le cred cu desavarsire moderne, ale asteptarilor, ale amanarilor, ale intarzierilor. Oare de ce suferim noi dupa indicatia limbilor de otel ale ceasornicului? De ce bataile ornicului ajung si bataile inimii noastre? Nu este ceva cu desavarsire nefiresc aceasta exteriorizare a timpului nostru, aceasta transformare a unui sentiment intr-un indicator automat?

Poate ca s-ar putea caracteriza intreg stilul epocii noastre prin ceea ce se intelege acum prin asteptare; este o asteptare statica, dependenta de un eveniment precis anuntat si verificat de ceasornic. In timp ce altadata, cand se creau legende cu sfinti si eroi, asteptarea era exaltare, neliniste; era cresterea pana la paroxism a unor stari sufletesti nutrite de o viata colectiva puternica; era toata setea de viata si vointa de mantuire a unei rase sau a unui neam concentrata in asteptarea unui singur om, sfant sau erou...

Cat ar parea de paradoxal intr-o epoca atat de bogata in distractii cum e epoca noastra, oamenii moderni nu cunosc nici arta, nici fericirea de a pierde timpul. Numai cineva care este cu adevarat ocupat si responsabil de munca lui poate si stie sa-si piarda timpul. Dar modernii, in general, nu sunt niciodata "ocupati", sunt mai intotdeauna disponibili unor eventualitati efemere. Munca loc nu izbucneste din insasi vointa de manifestare a vietii pe care o poarta in ei; dimpotriva, majoritatea modernilor presteaza un serviciu, ca sa poata trai. Sau se narcotizeaza urmarind o idee, sau lucreaza automat, de teama sa nu ramana singuri.

In asemenea conditii, nu se poate naste setea de pierde timpul; cel mult, dorinta de recreatie, de "petrecere". Pierderea timpului implica un prea-plin, o suspendare provizorie a certitudinilor prezente - dar pastreaza si atentia si luciditatea. Dimpotriva, distractiile contemporane iti creeaza si iti impun o atentie exterioara tie. Acesta e, bunaoara, cazul cinematografului, unde atentia sentimentala si luciditatea critica iti este regizata si dominata de subiectul si arta filmului; sau cazul meciurilor sportive, unde iarasi atentia iti este impusa de un bine precizat eveniment, exterior tie, de care ai aflat cu mult inainte si la care poti asista intrucat ai facut uz de ceasornic.

Toate aceste distractii nu-ti dau timpul - ci ti-l fura. In sensul ca toate sunt la fel de automatizate, tipizate, incat stii precis ca ai sa fii prizonierul unei regii pentru doua sau trei ceasuri. Lucrul acesta este admirabil uneori, nimic de zis, dar asta nu inseamna "a pierde timpul", ci a-l omori, a-l uita. Este o dureroasa tendinta a spiritului modern de a uniformiza totul, de a automatiza pana si manifestarile cele mai spontane. Aceasta uniformizare nu are nimic de a face cu armonia, cu ritmizarea, care constituie telul cel mai valid al oricarei vieti omenesti.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.