Miturile si memoria sociala, premise ale constructiei identitatii nationale

Un grup sau o comunitate isi manifesta identitatea prin persistenta in timp a acelorasi atitudini si comportamente sociale.Noi chemam imagini din trecut, ne reamintim, deci apelam la reprezentari sociale. Alte imagini se pierd pentru ca nu le reactualizam decat foarte rar sau deloc. Intervine uitarea si astfel identitatea noastra se modifica intr-o oarecare masura.Fiecare grup, comunitate, popor revendica dreptul la identitate. Daca in mod oficial se proiecteaaa si se impune un model de personalitate, acest fapt poate fi resimtit ca agresiune asupra identitatii personale.

Acelasi lucru se poate spune si despre ajustarea personala oficiala sau neoficiala a personalitatii si identitatii personale. Totdeauna si pretutindeni au existat oameni care si-au asumat riscul afirmarii identitatii personale si sociale .Identitatea nationala asemenea identitatii, constituie un grup identitar important. Fiecare nou- nascut nu este doar un candidat la umanitate si identitate dar si la etnicitate pentru ca din primele saptamani invata sa reactioneze la lumea inconjuratoare, in special la aparitia mamei care ea insasi are o identitate, o limba si un sistem de valori.

Descoperind lumea, copilul mic se socializeaza intr-un cadru geografic ce constituie de regula pamantul patriei. Scolarul invata din primele clase ca face parte dintr-o natiune, ei invata stema tarii si drapelul cu care se identifia . Exista un simbolism al ficarei natiuni si aceasta se afla in relatie cu factorii geografici. Candidatul la umanitate se realizeaza ca om, asumandu-si de-a lungul socializarii sale ,originea si istoria grupului in care traieste.

Istoria si teritoriul sunt elemente fundamentale ale natiunii. Considerata in lumina experientei europene, natiunea reprezinta o comunitate de cult politic, avand obiect de cult un teritoriu si o istorie.Imnul national si cantecele patriotice fac apel la formele de relief, rauri, fluvii, deci originea glorioasa a trecutului .