Moara cu noroc - fisa lectura

Ghita ii raspunde:"sa ramanem aici, sa carpesc si mai departe cizmele oamenilor, care umbla toata saptamana in opinci ori desculti, iara daca dumineca e noroi, isi duc cizmele in mana pana la biserica, si sa ne punem pe prispa casei in soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copilasi, iara d-ta la tustrei. Iaca linistea colibei". In urma acestei discutii, Ghita hotaraste sa arendeze carciuma.

Capitolul II
Moara cu noroc este un loc unde se castiga bine caci pe drumetul "venind despre locurile rele, ea il vesteste ca a scapat norocos, iara mergand spre ele, la moara poate sa gaseasca ori sa astepte alti drumeti, ca sa nu plece singur mai departe." In plus fata de situarea favorabila, clientii erau multumiti deoarece noul carciumar si familia sa "nu il primeau pe drumet ca pe un strain venit din lume ci ca pe un prieten asteptat de multa vreme in casa lor".

Capitolul III
Soseste la Moara cu noroc Lica Samadaul, "un om ca de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc". Numele de "Samadaul" este de fapt o porecla, insemnand cel care raspunde de turmele de porci date porcarilor la pascut.