Moartea lui Cioran

Trimis la data: 2010-03-13
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 7
Nota: 9.38 / 10
Downloads: 0
Autor: Cristina Pavel
Dimensiune: 18kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Cind citesti cartile lui Cioran si cind vezi de cite ori este prezent in paginile sale cuvintul "moarte", iti apare in minte aceasta intrebare: cum poate arata sfirsitul unui om care toata viata lui a vorbit despre sfirsit? Astfel pusa, intrebarea este stranie, daca nu nelaAZlocul ei. Ea presupune ca intre exercitiul gindirii deAZspre moarte si moartea insasi s-ar naste o legatura, ca moartea cuiva se poate contamina de felul in care el a vorbit necontenit despre ea.
Sintem inclinati sa credem ca cineva care la 22 de ani se considera "speAZcialist in problema mortii" si care ajunsese sa se gin-deasca la moarte "pina si cind rninca" nu putea muri ca ceilalti. In fond, la capatul meditatiei neintrerupte despre moarte, nu poti ajunge in fata mortii cu mii-nile goale. Excesul acesta de luciditate nu iti da drepAZtul de a trai moartea ca un prin De a o alege? Atit de tare e implintata tema mortii in scrisul lui Cioran, incit atunci cind vrem sa aflam cum a sfirsit Cioran, s-ar parea ca nu punem o simpla intrebare biograAZfica, ci mai degraba ca vrem sa aflam cum s-a incheAZiat opera lui.

Cel care isi arogase monopolul luciditatii trebuia pesemne sa sfirseasca pe masura acestei luAZciditati in surplus. Sau a orgoliului ei. Faptul de a staAZrui o viata in preajma celei mai insolubile dintre
Cu Gabriel Liiceanu in mansarda din rue de VOdeon, Paris, iunie 1990
probleme -- moartea -- nu putea, desigur, sa scoata corpul de sub regula corpului, dar nu putea el oare sa-i regizeze destramarea? Nu-si cistigase Cioran dreptul la o moarte doar a lui, la o moarte fara peAZreche?

Dar daca-i asa, atunci, din nou, cum se cuvenea el sa moara? Cazul lui Cioran atins de Alzheimer nu este cazul oricaruia dintre noi pe care viata, in impreviAZzibilul ei, il impinge in teritoriul uneia sau alteia dinAZtre maladii. Nu se pune indeobste problema, cu nici unul dintre noi, daca ne meritam sau nu boala. Cind ne atinge, o boala poate avea justificari genetice sau poate fi produsul hazardului, dar de apartinut ea nu ne apartine in propriu. Ea nu este rodul felului in care am gindit despre viata si moarte. Si nici al feluAZlui in care am decis sa traim. Cel mai adesea nu cauAZtam tilcul unei boli, nu-i cautam intemeierea -- etica sau metafizica -- in chiar viata noastra.

Ea pare ca "da in pauza interviului filmat din care s-a nascut Apocalipsa dupa Cioran peste noi". Altfel spus, viata mea nu-si scoate boaAZla la mal cu firescul rationalitatii care se desprinde din felul in care am trecut prin viata. La Cioran, in schimb, boala finala pare sa faca parte din destinul sau. Nu ca ea ar fi fost pre-scrisa, ci mai degraba "chemata" si provocata, pastrindu-si totodata imprevizibilul ei. Ea este punctul inspre care eroul avanseaza implacabil, in pofida tuturor aparentelor si a faptului ca se crede propriul sau stapin, aducind la lumina zilei concluzia care rezulta din dialogul lui cu zeul prin intermediul oracoluAZlui.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.