Modernism si postmodernism 1 - Mircea Eliade

Trimis la data: 2007-06-21
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 11
Nota: 7.98 / 10
Downloads: 10
Autor: Sergiu Davidescu
Dimensiune: 16kb
Voturi: 55
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
În perioada postmodernă a literaturii româneşti, proza românească cunoaşte o evoluţie dublă de la obiect la subiect şi de la rural la urban. Conform părerii criticului Liviu Petrescu mărturisită în lucrarea sa Poetica postmodernismului, trăsătura esenţială a acestui curent este subiectivismul1. Postmoderniştii propun câteva direcţii importante prin care încearcă să schimbe literatura existentă până atunci: biografismul, textualismul, intertextualismul.
Biografismul înseamnă recuperarea subiectivităţii, adică întoarcerea autorului în text. Biografismul se traduce printr-un discurs focalizat pe valorificarea evenimentului particular, biografic, al faptului cotidian la care participă autorul, întoarcerea în viaţa cea de toate zilele cu toate particularităţile biologice, mediocre, vulgare. Un efect al lui este trecerea la discursul liric şi narativ al nesemnificativului, adică al faptelor particulare fără sens major evident.
Naraţiunea literară tinde adeseori în această perioadă să îmbrace forma jurnalului intim.

Textualismul înseamnă întoarcerea la o literatură experimentală. Textualitatea mai ales în proză, se angajează să verbalizeze realitatea în variante de discurs mereu perfectibile. Literatura nu este privită ca o operă cu profunde trăiri, literatura este privită ca text fragmentar dintr-un presupus mare text virtual din care scriitorii nu pot actualiza decât părţi, fragmente. Textualiştii nu-şi propun să fie geniali ci să fie instrumente ale întâlnirii dintre limbaj şi realitate. Un adevărat program în această direcţie schiţează Mircea Eliade care denunţă forma romanului ca pe o „lucrare confecţionată” şi recomandă, prin opoziţie forma jurnalului intim, căruia îi descoperă o valoare mai generală decât a romanului.

Isabel şi apele diavolului este „un roman supra-inhibat de spiritul gidismului”2, după părerea lui Petrescu şi în esenţă este o transcriere în stilul însemnărilor de jurrnal a unor experienţe pe care le trăieşte un doctor tânăr transpus într-un spaţiu geografic şi cultural exotic, în India. În postmodernism, un loc deosebit îl ocupă interculturalitatea, aspect pe care M. Eliade l-a valorificat prin aceste scrieri ale sale cu caracter intercultural, făcând trimiteri la spaţiul exotic.

Scriitorul se ridică mai presus de aceste simţiri ale doctorului şi le concentrează într-o poveste unitară despre „înfrângerea unui blestem iniţial al sterilităţii spirituale. Efortul acesta de articulare a unui subiect, a unei poveşti globale, ne vorbeşte în chipul cel mai convingător despre persistenţa, în cazul lui M. Eliade, a unei prejudecăţi a coerenţei discursive a romanului.
Alături de limbaj şi de relaţia lui cu subiectivitatea, o altă temă care ne introduce în epoca modernismului este munca. În modernism şi în postmodernism avem de a face cu civilizaţia de tip industrial şi una din trăsăturile ce definesc acest sistem de producţie a erei industriale este specializarea. Această specializare conduce la o creştere considerabilă în complexitate a fluxului de producţie.
După limbaj şi muncă, modernitatea tratează structurile naturale ale vieţii. Modernismul şi postmodernismul propune refacerea contactelor cu viaţa, ceea ce presupune o luptă împotriva falselor structuri cu ajutorul cărora este disimilat fenomenul existenţei.

Personajul reprezentativ acum este cel care „tulbură” existenţele tihnite, este cel care provoacă subversiuni şi care face să se clatine reperele stabile, punctele de sprijin, lăsându-i pe oameni fără nici o apărare în faţa năvalnicei vieţi. Postmodernismul este văzut ca o stare de fapt pe care o traversează personajele din romanele eliadeşti. Contribuţia eroilor eliadeşti este una care reflectă insul preocupat de realităţile exterioare, de concepte înalte.
În Isabel şi apele diavolului avem insul care prin reacţie faţă de imobilismul burghez va dezvolta o adevărată pedagogie a aventurii.

Îndemnul de care ascultă în esenţă doctorul este acela de a destabiliza vieţile: „Aceeaşi ispită de a tulbura, de a strecura îndoieli, de a chema conştiinţa libertăţii într-o existenţă […] stupidă3. Mânat de un astfel de demon al „coruperii”, doctorul se va strădui, mai întâi să stârnească în cumpătata Leanor un gust al non-conformismului („un sclipăt”, „o nebunie”, „un mister”). Ulterior, el va purcede cu hotărâre la „ispitirea” lui Tom, luptând pentru a-l determina „să părăsească oraşul pentru lume”.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.