Modernism, traditionalism si avangardism in lirica interbelica

Modernismul este o mişcare culturală, artistică şi ideatică care include artele vizuale, arhitectura, muzica şi literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 - 1914, când artiştii s-au revoltat împotriva tradiţiilor academice şi istorice impuse şi considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea şi culminând cu rigiditatea şi "osificarea" academismului secolului al 19-lea.

În sens larg modernismul este o tendinţă inovatoare într-o anumită etapă a unei literaturi.Cuvantul modern trimite la o determinare temporală:”recent”, „de curand”,”nu demult”.Accepţia cea mai raspandită a noţiunii de modern derivă din esenţa sa cronologică:prin extensiune, ceea ce este specific ultimului timp, se numeşte „modern”. Modernul se opune idei de clasic, de învechit, depăşit.

Conceptul de modernism, arată ADRIAN MARINO in studiul „Modern.Modernism.Modernitate”, „se aplică tuturor curentelor si tendinţelor inovatoare din istorie(religioase,filozofice, artistice) ansamblului mişcărilor de idei si de creaţie care apartin sau convin epocii recente, astfel spus”moderne” în condiţiile istorice date.

Pot fi numite ca aparţinand modernismului totalitatea mişcărilor ideologice, artistice si literare care tind, în forme spontane sau programate, spre ruperea legăturilor de “tradiţie, prin atitudini anticlasice,antiacademice, antitratraditionale, de orice speţă, repulsie împinsă uneori pană la negativism radical”.

A apărut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezvoltăriiliteraturii. Modernismul se referă la principalele elemente înnoitoare în poezie, proza si critica literară, pe care doctrina lovinesciana lepropune în primele decenii ale sec XX.