Molitfele Sfantului Vasile cel Mare in practica liturgica a Bisericii

Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut la anul 330, in Cezareea Capadociei, intr-o familie evlavioasa, renumita pentru nobletea, bogatia spirituala si credinta ei cu totul deosebita. Mama sa se numea Emilia, iar tatal sau era retorul Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sf. Macrina cea Batrana si se presupune, ca a fost elev al Sf. Grigorie Taumaturgul, intrucat mama sa ii fusese ucenica acestuia din urma. Ca familia sa era o familie crestina de exceptie o arata si faptul ca aceasta a dat crestinismului sase sfinti: Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta, Macrina cea Batrana, Emilia si Macrina cea Tanara. Primii trei au ajuns episcopi, iar Macrina cea Tanara, sora sfantului Vasile si un alt frate al sau, Naucratios au fost monahi.

Sfantul Vasile cel Mare isi incepe educatia in familie sub indrumarea tatalui sau, apoi studiaza la scolile din Cezareea Capadociei, unde il cunoaste pe Sfantul Grigorie de Nazianz, apoi la Constantinopol si Atena (dupa unii Sfantul Vasile ar fi studiat si la Antiohia cu vestitul retor Libanius1), avand ca profesori, pe renumitii in epoca, Proheresiu si Himeriu. La Atena, Sfantul Vasile zaboveste cel putin cinci ani, pana prin 356-357, alaturi de el studiind si prietenul sau capadocian Grigorie de Nazianz, impreuna cu care leaga a foarte stransa prietenie, viata lor studenteasca si prietenia care i-a legat, devenind model pentru teologii si tinerii din totdeauna. Despre perioada petrecerii lor la Atena, mai tarziu, Sfantul Grigorie de Nazianz avea sa spuna ca nu cunosteau decat doua drumuri " unul care ducea la casele noastre sfinte (biserica), celalalt care ducea - catre profesorii de stiinta profana (scoala) "2.