Morala autonomiei la Kant

Trimis la data: 2010-07-21
Materia: Filosofie
Nivel: Facultate
Pagini: 4
Nota: 7.80 / 10
Downloads: 459
Autor: Stan Elena
Dimensiune: 11kb
Voturi: 22
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
„Canonul raţiunii pure” aplică modelul şi tehnica funcţiilor matematice în domeniul cogniţiei.Chiar definiţia conceptului demonstrează acest lucru :„canonul reprezintă ansamblul de reguli a priori de folosire corectă a unor facultăţi de cunoaştere în genere”.
Kant fixează limitele funcţiei de cunoaştere : „este umilitor pentru raţiunea umană că în folosirea ei pură, nu realizează nimic, ba mai are chiar nevoie şi de o disciplină pentru a înfrâna excesele ei şi pentru a preveni iluziile care-i vin de aici”.

Excesele reprezintă plus infinitul (+∞) ; iar iluziile minus infinitul (−∞) ; pe axa cunoaşterii există coordonate pe orizontală, reprezentând cunoştinţe din universul în care evoluăm, şi pe verticală, reprezentând domeniul transcendental.

Fără o reprezentare corectă, domeniul funcţiilor matematice este nul, fără interacţiunea permanentă practică – speculaţie – teorie, ordonate de raţiune, cunoaşterea dispare.
Fiecare om care se autoguvernează, graţie raţiunii pure, încearcă să găsească soluţii originale :

„dar tentativele transcendentale ale raţiunii pure se efectuează toate în mediul propriu al aparenţei dialectice, adică al subiectivului”.
În cazul acesta să admitem că există tot atâtea rezolvări ale necunoscutelor din domeniul cunoaşterii, câţi indivizi interesaţi de acest domeniu există ?

Categoric că lucrul acesta este eronat !
Kant observă şi apreciază predispoziţia omului de a se sustrage legilor şi de a găsi rezolvări originale ecuaţiilor dar „în ceea ce priveşte judecăţile sintetice, nu poate fi permis să justificăm aserţiunile noastre prin respingerea contrariului”.

Canonul intelectului pur se suprapune de fapt analiticii transcendentale. Având în vedere definiţiile anterioare, se deduce că analitica transcendentală presupune respectarea regulilor a priori de folosire corectă a unor facultăţi de cunoaştere în genere ; cum ar fi descompunerea unor polinoame sau numere în factori primi – în domeniul matematicii – cu obligativitatea respectării formulelor de calcul aplicabile în anumite situaţii.

Raţiunea pură nu poate fi utilizată corect fără acest canon al raţiunii pure, nu se admit speculaţiile, ci se impune respectarea regulilor, a ordinii operaţiilor şi a etapelor „de calcul” !
În domeniul cunoaşterii există lucruri care uşurează viaţa omului, prin aplicare adecvată îşi dovedesc utilitatea pragmatică, iar elucidarea altor noţiuni nu oferă decât o satisfacţie spirituală.
Fenomenele care îşi au ascendent în lumea materială pot fi demonstrate experimental (chimie, fizică ...)

Dar raţiunea are ambiţii nelimitate : prin intermediul speculaţiei, doreşte să jongleze cu : libertatea voinţei, nemurirea sufletului şi existenţa lui Dumnezeu !

Tot ceea ce nu poate fi demonstrat experimental presupune un grad mare de abstractizare şi presupoziţii.
Reprezentarea corectă şi completă a unei funcţii matematice se face cu ajutorul regulilor, dar şi al abstractizării ; în timp ce formula de aflare a ariei sau a perimetrului se dovedeşte prin aplicare experimentală.

Raţiunea aplică principiul extinderii în cunoaştere : „este o regulă a folosirii speculative a raţiunii de a nu omite cauzele naturale şi de a nu renunţa la ceea ce putem învăţa prin experienţă, pentru a deriva ceea ce cunoaştem din ceea ce depăşeşte complet cunoaşterea noastră”.
Ştiinţa reprezintă totalitatea achiziţiilor stocate, aflate în „stand by”, iar practica : „tot ceea ce e posibil prin libertate”.

Aplicând doctrina prudenţei, raţiunea reuneşte şi vitalizeazaă toate scopurile care ne sunt date de înclinările noastre, în unul singur, fericirea îşi asigură concordanţa mijloacelor pentru a ajunge la ea.
Metodologia transcendentală este de fapt o logică specială a raţiunii pure în care sunt clarificate noţiunile : observaţia, experimental, inducţia, clasificarea, invenţia, demonstraţia, geneza ideilor.

Judecăţile sunt interpretate funcţional şi reprezintă atât relaţiile dintre concepte (funcţii transcendente) ; cât şi proiecţii ale unor reprezentări asupra obiectului.Raţiunea dă legi care sunt imperative ; adică legi obiective ale libertăţii care anticipează ceea ce se va întâmpla.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.