Morometii Volumul II

Trimis la data: 2014-02-17
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 313
Nota: 10.00 / 10
Downloads: 0
Autor: deiiiuu
Dimensiune: 575kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
In bine sau in rau, se schimbase Moromete? Cei care il dusmaneau sau stateau cu ochii pe el se potolira sau il uitara, ca si cand l-ar fi iertat sau l-ar fi dispretuit. Ce putea sa insemne asta?Balosu deveni chiar binevoitor fata de vecinul sau, iar Guica si Parizianu le intrebau pe fete cand le intalneau pe drum daca alde Paraschiv nu le-a mai scris. De Nila si Achim nu ziceau numic, ca si cand din partea astora doi n-ar mai fi putut prididi sa citeasca atatea scrisori. Arata tacuta Guica, nu i se mai auzea deloc gura prin fata casei, pesemne ca nepotii aveau alte griji pe-acolo decat sa-i trimita scrisori. in acei ani muri parasita in bordeiul ei si fu dusa la cimitir de Parizianu. Moromete, cu toate ca era vorba de sora lui mai mare, nu veni nici macar s-o vada, dar asta nu mira pe nimeni, se cunosteau in sat altele de acest fel mult mai rele.
Cu atat mai putin baga cineva de seama ca fi-sau cel mic, Niculae, nu se mai ducea nici el la scoala; desi maica-sa vanduse.si ea un pogon din pamantul ei sa-l tina mai departe, totul se opri cand trebuia sa treaca pe al patrulea an: Moromete ii spuse, fara multa vorba, ca s-a terminat si cu istoria lui cu studiile, sa stea acasa si sa puna mana pe sapa. Baiatul nu se mai zbatu nici el ca la inceput, nu se mai planse nici pe langa maica-sa, si nici pe lana preot sau fostul lui invatator ca sa-l ajute; cu tatal sau se intampla ceva.

Nu se mai putea vorbi cu el, spuneai una si el asculta si ai fi zis ca intelegea, ca sa te pomenesti pe urma ca raspunsurile pe care ti le dadea veneau din alta parte... Devenise in mod ciudat intreprinzator si in anul cand nu-i mai dadu voie lui Niculae sa-si urmeze scoala (an in care incepuse si razboiul) ii mergea destul de bine, isi facuse un pridvor in fata casei si tot timpul umbla cu caruta si caii de la munte la balta. Parca chiar intinerise, arata zdravan, cu mustata mereu neagra si cand tot satul se pitea in casa si cosurile fumegau sub gerurile napraznice ale iernii, era vazut cu altii mai tineri, cu saniile incarcate cu porumb, gata sa plece sa le vanda in creierul Carpatilor, la mocani.

Se intorceau cu purcei mici cat niste gherlani pe care ii revindeau in sat, cu sita de invelit acoperisurile si cu butoaie de tuica. Poli galbeni ii umpleau buzunarele si pe toate le vedea acuma din punctul de vedere al unui castig eventual. El nu acea asa, gasise un alt cuvant pe care il adoptasera si noii lui prieteni (caci cu cei vechi rupsese, cu Cocosila nu se mai impacase nici pana azi, iar de Dumitru lui Nae si Iocan se indepartase de mult), acest cuvant era beneficiu.

Moromete il folosi chiar si cand Niculae il intreba ce avea cu el de nu-l mai lasa sa mearga mai departe pe drumul lui, din moment ce nu era vorba de bani? Fusese singura intrebare pe care baiatul i-o pusese dupa ce asteptase cateva saptamani, si el si maica-sa, sa se lamureasca daca nu cumva era vorba doar de o suceala a lui, sau poate de-o uneltire care il izbise cu putere si il ridicase contra lor, temerea de totdeauna a mamei.

- De ce zici, tata, ca nu vreai sa ma lasi mai departe? intreba fiul cu o voce in care cu trei ani in urma speranta legata de fapt de firea de atunci a tatalui avusese totdeauna un tremur cu care ii fortase acestuia gandirea lui intortocheata; acuma nu mai razbatea din glasul baiatului decat o curiozitate rece.
- Si ce beneficiu o sa am eu, ma, de pe urma ta, daca te las sa te duci mai departe la scoala? raspunse Moromete. Ce, nu-ti place munca?!
Daca ii placea munca lui Niculae? Sigur ca nu-i placea, dar ce, asta era o noutate, nu se stia inca de cand era mic ce-i placea si ce nu-i placea acestui baiat? Lui Moromete parca ii zburase mintea din cap si, cu buna stiinta, facuse schimb cu a unui alt taran care vorbea cu tine asa cum vorbesti cu un cal sau cu o vaca. II puse pe Niculae la munca si cand vazu ca baiatul nu se misca il lovi si-l ameninta: daca nu vrea sa asculte, sa se duca de-acasa, s-o ia pe urmele celor trei, care au ajuns bine, Paraschiv lucreaza la ucebe, sa se duca si el sa intre acolo! Si pronuntase cu atata satisfactie cuvantul, incat baiatul se infricosa, fiindca era adevarat: ParasAZchiv nu facuse nimic la Bucuresti cu ideea lui de comert, pierdusera si oile si caii si ajunsesera toti trei maturatori de strada. Ucebe-u acela (Uzinele Centrale Bucuresti) tocmai asta era, o institutie binecunoscuta in sat, unde ajungeau in cele din urma cei care cadeau jos. La toti li se parea ca daca zic ucebe, in loc de maturator de strada, pot sa ascunda in acest fel adevarul nenorocirii lor... Nu se stie daca Niculae avusese sau nu in primul moment gandul sa fuga de-acasa, dar soarta fratilor lui vitregi o sperie si pe Catarina, care incerca sa-l tina pe baiat de rau... Nu era nimic,' zise ea, bine ca invatase si aia trei ani, sa stea si el sa mai astepte pana ce se face mare si atunci sa plece si el in lume... Si pana atunci sa faca ce zice tat-sau...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.